Cantecul Armoniei - Burt Goldman

 

... ulterior, gândindu-se la ce s-a întâmplat, Clara a ajuns la concluzia că erau atât de absorbiţi de ceaţa curtării, încât nu au auzit nimic altceva.

 

Ea nu a auzit nimic - nici un pas, nicio respiraţie, nicio şoaptă, nimic - până când un bărbat mare cât un urs a apărut dintr-o dată în spatele lor şi un braţ gros l-a strâns pe Al de gât şi i-a tras capul în spate.

 

Al s-a înecat şi a încercat să tragă de braţele groase, dar degeaba; bărbatul era cât un bivol, cu braţele mult prea puternice pentru el. Clara a ţipat de frică când a auzit cuvintele care aveau să le schimbe definitiv vieţile: "Taci, curvo, sau îl omor!"

   Strânsoarea s-a slăbit, iar Al s-a smuls din braţele atacatorului doar pentru a se confrunta cu un cuţit de măcelar care se mişca înainte şi înapoi în mâna bărbatului care arăta că ştie cum să îl folosească. Cuţitul era ţinut în afară ca o sabie, iar Al a văzut că încheietura Clarei era ţinută strâns de cealaltă mână a bărbatului, căruia îi scânteiau ochii şi care avea un rânjet ce-i cuprindea toată faţa.

 

Era ghemuit, paltonul negru măturând trotuarul, cuţitul trecând dintr-o parte într-alta, invitându-l să se apropie. în tot acest timp, el rânjea la Al şi se apropia încet de el, tragând-o pe Clara după el. Era clar că "bestia" - după cum îşi vor aminti de el mai târziu - savura toate acestea.

 

Al Keenan nu a fost nicicând un bărbat viteaz, dar când a văzut-o pe Clara în mâinile acestui mojic, s-a înfuriat şi a început să o tragă pe Clara înapoi. Dar, înainte de a face un pas, dintr-o dată Oliver a eliberat-o pe Clara şi şi-a îndreptat pumnul mare cât o bucată de şuncă spre faţa lui Al. Al a căzut la pământ.

 

După două lovitori la cap, Al nu mai era nici o problemă pentru Oliver Sedicrist, care o trăgea pe Clara plângând şi gemând într-o curte întunecată...