Cartile Getilor - Carte bilingva (Italiana - Romana)

La puţin după aceste fapte, Xerxes - devenit ulterior regele Persiei, a intrat în Europa cu o armată despre care se spune că era atât de mare, încât atunci când miile de războinici poposeau pentru a bea, râurile şi lacurile se secau, iar corăbiile pe care le aveau cu ei acopereau suprafeţele mărilor.

 

Acesta s-a gândit să supună mai întâi Grecia, pentru a-i cuceri apoi mai uşor pe sciţi; şi cum deseori se întâmplă ca planurile să nu aibă şi succes, după ce şi-a împins miile de oameni, multele nave şi multele arme înainte, s-a temut ca grecii să nu distrugă podul din Abydos (Avido, oraş pe ţărmurile Helespontului n. t.) şi să-l blocheze astfel în Europa, aşa că a fugit în Asia. Nu cred să mai existe în vreo istorie vreo faptă mai notabilă decât cele ale lui Xerxes şi ale tatălui său Darius.

 

A mai fost faimoasă şi cea a lui Alexandru Macedon, fiul regelui Filip - care a domnit în anul 1950 după Potop. Prin căsătoria sa cu Medopa, văduva regelui Gotila al geţilor, a devenit prietenul acestora, dar pentru că a rămas fără bani, a hotărât să atace oraşul Udisitana, pe care Ptolemeu îl numeşte Suditana şi care se afla în Mezia Inferioară, pe malurile Dunării, nu departe de oraşul Tomiris (Tomis n. t.), la 54° latitudine şi 46° longitudine.

 

Presimţind venirea sa şi fără a se teme de a-i pierde prietenia, geţii şi i-au trimis în întâmpinare pe sacerdoţii lor - numiţi Pii. Imbrăcaţi în tunici de in albe, lungi până la glezne şi acompaniaţi de ceterele şi timpanele lor şi de diverse alte instrumente, rugându-se Iui Zamolxis pentru sănătatea macedonenilor, i-au înduioşat atât de mult pe aceştia, încât au hotărât să anuleze atacul şi le-au şi eliberat prizonierii pe care îi luaseră în diverse sate.

 

Moartea lui Filip îl va ridica la tron pe fiul său Alexandru care, datorită victoriilor obţinute a fost numit cel Mare. El a învins şi a subjugat aproape întregul Orient, i-a domolit pe geţi în încercările lor de a face noi cuceriri, dar după dispariţia lui, imperiul s-a divizat, iar Perdica a devenit rege al Macedoniei.

 

Văzând forţele lor dispersate în atâtea principate, geţii s-au pregătit de război şi s-au îndreptat spre Macedonia cu 150. 000 de luptători, conduşi de Sitalces, regele şi căpitanul lor, sub comanda căruia au prădat şi au distrus toate acele provincii Macedonenii care se aflau în plin război civil nu s-au putut apăra şi astfel geţii, negăsind niciun fel de rezistenţă şi neavând niciun fel de pierdere, s-au întors acasă încărcaţi de pradă.