Domnisoara Einstein

Domnisoara Einstein - Philip Sington …in 1933, cu două luni înainte de ascensiunea lui Hitler, o femeie este găsită inconştientă într-o pădure din apropierea Berlinului. Amnezică, tânăra ajunge într-o clinică de psihiatrie, în grija doctorului Martin Kirsch, care se luptă cu fantomele trecutului de chirurg militar pe frontul Primului Război Mondial. Parcurgând un drum anevoios, Kirsch face tot ce-i stă în putinţă pentru a afla identitatea femeii şi, în cele din urmă, descoperă o legătură surprinzătoare cu cel mai celebru om de ştiinţă al vremii. “Un thriller stilat... Fire de istorie şi imaginaţie minunat împletite laolaltă.” The Times “Sington creează un sentiment de nelinişte încă din prima pagină.” Herald ………………………… Din carte: La trei zile după dispariţia logodnicului ei, Alma Siegel traversa oraşul aglomerat până la marginea cartierelor răsăritene, pentru a privi fotografiile morţilor anonimi. Acestea erau expuse pe un coridor din sediul poliţiei, aliniate în vitrine, sub fiecare dintre ele aflându-se un petic de hârtie cu informaţii despre locul şi data descoperirii trupului : groapa de gunoi din Danziger Strasse, 24 ianuarie ; toaleta publică de la staţia Anhalter, 7 februarie ; canalul Landwehr de lângă podul Kottbuser, 15 aprilie. Coridorul era aglomerat. Oamenii veneau la cartierul general al poliţiei din tot felul de motive : să se prezinte la Biroul de Înregistrare a Străinilor, să obţină o viză, să caute bunuri pierdute sau să raporteze un furt. Aceştia o îmbrânceau trecând pripiţi pe lângă ea, cu toţii având un scop şi o grabă eficiente, fără să se oprească niciun moment pentru a privi la şirurile de chipuri care se holbau la ei prin geam. Vechiul ei prieten, Robert, insistase să o însoţească. Chiar el îi făcuse cunoştinţă cu logodnicul ei. Cei doi bărbaţi erau colegi la Clinica de Psihiatrie Charité şi fără îndoială că Robert se simţise dator să-şi ofere sprijinul. În orice caz, o asigurase el, călătoria până la sediul poliţiei era doar o formalitate. Era puţin probabil ca logodnicul ei să se regăsească printre chipurile din vitrine. Acestea erau feţe de muncitori, imigranţi, servitoare şi „femei de consum“, expresie prin care, de bună seamă, făcea aluzie la prostituate. ……………………… Autor: Philip Sington

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie