Dragoste de viata si alte povestiri

Dragoste de viata si alte povestiri - Jack London …rabdarea lupului era infricosatoare. Rabdarea barbatului era la fel de infricosatoare. Omul ramase intins si nemiscat o jumatate de zi, straduindu-se sa nu lesine, pindind creatura care voia sa-l manince si pe care voia s-o manince. Cateodata, marea toropitoare navalea peste el si barbatul visa indelung, dar, fie ca era treaz, fie ca visa, astepta necontenit rasuflarea hiriita si mingiierea aspra a limbii aceleia. Fragmente: Chinezoiul ''Coralul creşte, palmierul se înalţă, numai omul moare." (proverb tahitlan) Ah Cho nu înţelegea franţuzeşte. Stătea in tribunalul înţesat de lume, obosit şi plictisit, şi asculta franceza turuitoare şi sonoră pe care o rostea ba un funcţionar de-acolo, ba altul. Pentru Ah Cho, totul era doar vorbărie goală şi el se mira de prostia francezilor ăstora, cărora le ia atîta timp ca să-l găsească pe ucigaşul lui Chung Ga şi care pînâ la urmă n-au aflat nimic. Cei cinci sute de culi de pe plantaţie ştiau că Ah San sâvîrşise omorul şi. totuşi, iată că Ah San nici măcar nu era arestat. Ce-i drept, toţi culii făcu- seră o înţelegere tainică să nu depună mărturie unii împotriva altora, dar pe de altă parte totul era foarte simplu şi francezii ar fi trebuit să poată afla că Ah San era omul pe care îl căutau. Tare proşti mai erau franţujii ăştia! Ah Cho nu făcuse nimic de care să-i fie teamă. N-avea nici o legătură cu omorul. E drept că fusese de faţă, iar Schemmer, supraveghetorul de pe plantaţie, năvălise în baracă imediat după aceea şi-l găsise acolo, împreună cu alţi patru sau cinci oameni. Şi ce dacă? Chung Ga fusese înjunghiat doar de două ori. Oricine putea pricepe că cinci sau şase oameni nu puteau să facă doar două răni de cuţit. în cel mai bun caz, dacă fiecare lovise doar o dată, nu puteau s-o fi făcut decît doi oameni. Aşa judecase Ah Cho atunci cînd el şi cei patru tovarăşi ai săi minţiseră şi negaseră şi încîlciseră lucrurile în declaraţiile date în faţa tribunalului despre cele petrecute. Auziseră zgomotele din timpul omorului şi, la fel ca Schemmer, dăduseră fuga într-acolo. Doar că ei ajunseseră înaintea lui Schemmer, asta era tot. Şi, ce-i drept Schemmer depusese mărturie că auzise cearta şi scandalul în timp ce trecea întîmplător pe-acolo şi că rămăsese afară cel puţin cinci minute, iar după aceea, cînd intrase, văzuse că arestaţii erau deja înăuntru, şi mai spusese şi că ei n-aveau cum să fi intrat chiar atunci, pentru că el se oprise în faţa singurei uşi a barăcii. Bun, şi ce era cu asta? Ah Cho şi ceilalţi patru tovarăşi arestaţi declaraseră că Schemmer se înşală. …………… …Ah Cho nu înţelegea toate lucrurile astea. Stătea în sala de tribunal şi aştepta o sentinţă pe care n-o putea înţelege, şi care să-i elibereze pe el şi pe tovarăşii lui, ca să se poată întoarce pe plantare şi să facă treaba pentru care fuseseră angajaţi. Sentinţa avea să fie pronunţată în scurt timp. Procesul se apropia de sfîrşit. îşi dădea seama de asta. Nu se mai chemau martori, nu mai turuia nimeni vorbe fără înţeles. Diavolii ăştia de franţuji obosiseră şi ei şi se vedea limpede că aşteptau pronunţarea sentinţei. Şi, în timp ce aştepta şi el, a rememorat clipa cînd semnase contractul şi plecase cu vaporul spre Tahiti. In sătucul lui de pe coastă viaţa era grea, iar atunci cînd se angajase să lucreze cinci ani în Mările Sudului pentru cincizeci de cenţi mexicani pe zi, se socotise norocos. La el în sat erau bărbaţi care trudeau din greu un an întreg pe zece dolari mexicani şi femei care făceau plase de pescuit pentru cinci dolari pe an, iar în casele negustorilor erau angajate servitoare care primeau patru dolari pentru un an de muncă. Iar lui, aici, urmau să i se plătească cincizeci de cenţi pe zi - o adevărată avere pentru o zi, o singură zi de muncă! Şi ce dacă munca era grea?... CUPRINS: Dragoste de viaţă Tăcerea albă Rebelul Chinezoiul Mexicanul Din neamul lui McCoy Inegalabila brută

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie