Făurirea omului nou - Petre Radescu

Preț: 27^,00 RON

Disponibilitate: în stoc

cumpără produsul

Autor: Petre Radescu

Editura: Final Chapter

Anul publicării: 2017

Pagini: 136

Format: 13x20

Categoria: Eseuri

DESCRIERE

Făurirea omului nou - Petre Radescu

Cine sunt?! Nu! Nu „cine sunt”! Cine suntem? Ce am devenit? Ce ne-au făcut comuniștii? Ce ne facem noi, cu mâna noastră, clipă de clipă? De unde această inerție?

Într-o primă etapă, ne-a fost furat pământul de sub picioare. Apoi am fost seduși cu pământul aproapelui nostru, cu valoarea rațiunii, în detrimentul profundei valori a propriei emoționalități.

...............

... urmărind timp de o săptămână buletinele de ştiri, nu pot să nu remarc, nu pot să nu mă mir de trăirea pe care o am. După doar câteva ore de ştiri cotidiene, pot spune că înţeleg perfect ce putea să trăiască un profesor, un medic acum 60 de ani.

Ce poate că îmi scapă este tocmai intensitatea trăirii, atenuată de viaţa trăită în acest cotidian, în această lume, fără o experienţă, fără o formare a mea în universul valorilor societăţii româneşti de până în anul 1938, în universul leului de aur (cu acoperire în grâu).

Să fi existat un astfel de univers? Timp de o jumătate de secol, sub cârmuirea unui domnitor, s-a reuşit schimbarea nucleului spiritual românesc şi s-a putut da naştere unei generaţii „de normalitate”, de firesc? Realitatea românească interbelică este expresia statorniciei sub domnia lui Carol I?

(36, 37) Repartiţia remuneraţiei în sistemul de învăţământ după numărul de studenţi per profesor, asemenea sistemului sovietic, este găsită nepotrivită până şi de cei care aveau menirea de a implementa acest sistem. „Copierea întocmai a normelor din învăţământul superior sovietic este nejustâ pentru că, la noi, situaţiile nu se potrivesc cu cele din Uniunea Sovieticâ.''

La 50 de ani după aceste comentarii, discuţiile se purtau exact pe aceleaşi teme, numai modelul de aderare, de data aceasta, era cel al Uniunii Europene.

Fără să vreau, îmi amintesc aici de comentariul unuia dintre „arhitecţii FRB” (Federal Reserve Bank), care spunea că, în viitor, lumea va ajunge la un guvern planetar, fie că va fi unul impus prin forţă, fie că va fi unul al adeziunii.

............

... Curba lui Gauss, un instrument pilon de bază al statisticii, descrie o majoritate normală şi două minorităţi, extreme, una pozitivă şi una negativă, pentru distribuţia oricărei valori analizate. Când această curbă nu este respectată, legată de un lot evaluat, cu siguranţă, apare o modificare „anormală” a lotului evaluat.

Ca exemplu recent, mă gândesc aici la anularea examenului de rezidenţiat în urmă cu aproape zece ani, când s-a constatat că, la extremitatea pozitivă, la notele mari, apărea un „pie” de undă, adică o mulţime de note care ieşea din distribuţia statistică normală a curbei lui Gauss.

In anul 2003, la acelaşi examen de rezidenţiat, distribuţia notelor a intrat doar pe partea ascendentă a curbei lui Gauss, acolo unde funcţia exponenţială îşi spune cuvântul, ca urmare a unui examen extrem de uşor (materia a fost redusă la aproximativ 5% din cea a anilor anteriori, prin publicarea unui număr mic de grile de examen: 3000).

Aparent, a fost o bâlbâială! Urmare a acestei bâlbâieli însă, o creştere anormală a mulţimii notelor mari, într-o proporţie importantă, nu mai apare însă ca abatere de la curba lui Gauss, ci ca prelungire a funcţiei exponenţiale, cu atât mai puţin atunci când mulţimea de note maxime este 25% din volumul de valori evaluate.

Şi de ce această paranteză? De ce acea rămăşiţă a justului în poziţionarea lui Mihai Ralea, atunci când a trebuit să stabilească sistemul de remuneraţie cu norma?...