Guderian. Generalul Panzerelor

...înainte de 1914, von Schlieffen căutase precedente istorice care să îi susţină teoria privind atacul. Guderian scrisese, la un moment dat, despre acesta că era deştept, rece şi sarcastic, un general care „printr-o viziune clară şi fermă asupra planificării militare a încercat să compenseze pentru lipsa de ţeluri şi indecizia politicienilor.”

 

Guderian a căutat, la rândul său, precedente care să justifice crearea unei noi teorii a atacului, una care să poată trece rapid peste opreliştile ridicate de practicile defensive curente.

 

Ca un optimist incurabil ce era, Guderian a încercat însă să studieze nereuşitele istorice pentru a-şi justifica dorinţa de schimbare, în timp ce Schlieffen îşi pusese speranţa în invocarea succeselor - victoria prusacilor de la Leuthen şi, mai târziu, opera de artă realizată de Hannibal la Cannae, pentru a ilustra cum poate fi câştigată o bătălie doar printr-o încercuire totală - uitând să menţioneze însă că niciuna dintre aceste victorii nu a decis soarta vreunui război.

 

Guderian a ales să se lămurească asupra problemei prin studiul înfrângerilor, animându-şi prelegerile şi scrierile cu remarci şi citate mai degrabă sarcastice şi cu o adresare directă şi incisivă. Aflat la catedră, cu ochii strălucind de entuziasm şi folosind o ţinută cât mai puţin demonstrativă, avea să îşi convingă publicul de fiecare dintre tezele sale, prin simpla forţă a dedicaţiei şi a cunoaşterii.

 

Aşa cum o fac mai toţi profesorii buni, şi el şi-a dat seama că impulsul de a comunica era un bun stimulent pentru ideea originală. în cazul lui, nevoia de a atinge excelenţa era chiar mai presus decât standardele sale, şi aşa înalte, iar acest lucru se datora obligaţiei pe care o resimţea de a înfrânge scepticismul celor mai critici studenţi ai săi - cei aleşi de către Reichswehr - faţă de nişte concepte care unora li se păreau de domeniul fantasticului.

 

Dacă acestor ofiţeri bine informaţi li s-ar fi oferit argumente slabe, l-ar fi sfâşiat pe profesor. Dacă însă reuşeai să îi convingi, îţi câştigai discipoli pe viaţă.

 

în centrul programului său apărea o temă - a aşa-numitei Stosskraft, a forţei de atac -, alături de efectele acesteia asupra armelor din trecut şi prezent Gând vorbea despre campania dezastruoasă a Prusiei împotriva lui Napoleon, din 1806, Guderian îşi întreba studenţii: „Să facem aceeaşi greşeală, de a ne »întâlni cu inamicul, fără să tragem un foc de armă, pentru că, dacă am trage în salvă, am supăra batalioanele«? Cu alte cuvinte... să nu încercăm să ne ferim de focul inamic?”...