Ingerul cu o carte in maini

...''Ingerul cu o carte in maini''... din carte: Trecea un înger, pe un scaun negru asezat. Trecea prin aer, linistit si mândru. Eu îl priveam de la fereastra, cum prin ziduri trece ca prin fum. Primeste-mi un cuvânt, strigai, tu, îngere, împins din rai de-un vânt stârnit, de-o apasare a vreunui gând cu mult mai mare. Dar îngerul tacea, trecea pe-un scaun negru stând, citind o carte veche, stralucind în legatura-i de argint, si grea. Trecu prin blocul nou din piata. Trecu prin chioscul alamiu al statiunii de benzina, abstras, divin. Primeste-mi, îngere, strigai, paharul care-l beau, cu vin. Pâinea primeste-mi-o si sarea… Mi-apasa-n coasta înserarea. Dar îngerul tacea, trecea prin soba din odaia mea. Pe un scaun negru sta, citind o carte grea cu solzi de-argint. Când fu în dreptul meu, strigai - o, îngere venit din rai, ma lasa sa m-atârn si eu de scaunul tau, de bratul tau. Abia putui de un picior de scaun, sa m-agat din zbor. Astfel prin aer si prin ziduri cu îngerul zburam si eu, la fel cum flutura în vânt matasa unui steag înfrint! Si ma raneam de-acoperise, de ramurile verzi, piezise, si ma izbeam de stâlpii lungi, de cabluri si de sârme si de dungi… Ma desprinsei de sus cazând în piata înserata, linistita. O, el se-ndeparta zburând, prin aer si prin ziduri strabatând cu cartea-n mâini, citind cu patima necontenita. O, el se-ndeparta si eu tot mai vroiam sa-l vad, prin seara. …Dar el s-a dus alunecând, împins în rai ca de un vânt, sau, poate, de-apasarea unui gând cu mult mai mare. Autor: Nichita Stanescu