Intamplari si personaje

Intamplari si personaje - Florin Lazarescu …pe 15 ianuarie 2003, odata cu deschiderea unui site personal, construit de prietenul meu Dan Masca, din Targu Mures, m-am apucat sa tin mai mult in gluma un Jurnal intim online, posibil primul blog din Romania, prin care doream sa desfiintez imaginea-cliseu ca scriitorul e un tip cu capul in nori, cu barba si mort de mult, care nu are nicio legatura cu realitatea, cu nimicurile vietii... Fragmente din carte: Noul paşaport ...într-o perioadă din aia nasoală de treabă nonstop, cu deadline-uri şi alte treburi - timp în care am dormit, în medie, 4 ceasuri din 24 am primit vestea bună că o să merg cu lecturi la Moscova şi la New Orleans. Vestea proastă era că-mi expirase paşaportul şi că trebuia să-mi fac altul repede-repede. Nu-i problemă, mi-am zis, prind cu o fereastră în treburile melc şi rezolv. Am sunat la Paşapoarte şi-am întrebat de actele necesare. N-am înţeles de ce, dar aveam nevoie şi de certificatul de naştere. Evident, nu l-am găsit. După două zile, când eram pe punctul să mă duc să-mi scot altul, l-am găsit, miraculos, în Biblie. Apoi m-am dus cu toate actele la Paşapoarte, în celălalt capăt al oraşului. Taxele, conform indicaţiilor telefonice, se puteau plăti şi acolo. Ei, canei, una trebuia plătită la CEC. Iar la CEC am prins zi de pensie şi am stat două ceasuri la o coadă imensă ca să dau statului român 80 de lei. M-am întors la Paşapoarte şi mi s-a spus că-i prea târziu (ora 12) pentru un bon de programare. M-am întors luni „la prima oră“, cum mi s-a spus, adică 8:30, când se deschide ghişeul de programări. — Nu mai avem bonuri pe azi. Cică prima oră înseamnă ora 6 dimineaţa. — Nu mă puteţi programa de azi pe mâine, dacă tot sunt aici? Am primit un „nu“ sec şi invitaţia, dacă nu-mi convine, să mă programez online. — Şi cât durează aşa? — Nu ştim, dar o să vă contactăm noi. Deşi m-am culcat pe la 3 dimineaţa, m-am trezit pe la 6 şi ceva şi m-am dus, chior de somn, la Paşapoarte. Am stat la o coadă din aia ca în comunism, zgribu-lindu-mă de frig(mi-am luat naibii sandale, că vine vara, dar erau doar 7 grade). Am legat câteva prietenii, am înaintat ca melcul, m-am bucurat văzând câţi oameni se pot trezi - culmea - mai târziu şi mai greu decât mine. Am fost antepenultimul fericit câştigător al unui bon. Vreo 30 de persoane - deşi au stat şi ele în aceleaşi condiţii ca mine, au venit o ţâră mai târziu - trebuie să mai încerce şi mâine. La 13:30, când am fost programat, bântuiam pe-acolo. Un sfert de oră, biroul de „preluări imagini“ a stat gol. Apoi a apărut un domn, a intrat şi a vorbit la telefon, relaxat, vreo 10 minute. S-a făcut ora 14, iar la 14:30 se termina programul. — S-a creat un mic decalaj, ne-a explicat domnul, invitându-l pe primul la rând. Prin sticla ghişeului, vedeam cum domnul abia se mişca. în plus părea că oferă consiliere psihologică celor cărora le „prelua imaginea“.... DIN CUPRINS: O nouă viaţii Bobo O banana Regina Angliei Navetistul Dus-întors Spectacol Tu singur Miezul zilei. La gard inceputul războiului Primul roman Nemurire Autograf Animale de îngrijit Ochelari de soare Eu şi Miller Cocoşul Aculin Tunase Tovarăş de autobuz Nenea, mingea! Ras capul Ursul beţiv Padre şi Para Condiţii Fâşul Cată Calculatoristu’ Cu căciula în mână Clanul …………… ……………

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie