Istoria Romanilor - vol. 10

Istoria Romanilor - vol. 10
Preț: 119,00 RON
Disponibilitate: stoc indisponibil
Anul publicării: 2013
Pagini: 1310
Format: 17x24

DESCRIERE

Istoria Romanilor - vol. 10 - Univers Enciclopedic... pe plan politic se consolidează monopolul partidului unic - P. M. R - înlăuntrul căruia are loc o confruntare acerbă pentru controlul conducerii, cu o primă fază între 1949 şi 1952, continuată în 1958-1959. Pe plan economic are loc o trecere rapidă de la sistemul bazat pe proprietatea privată şi legile pieţei la acela al planificării centralizate, cu temeiul în proprietatea socialistă (a poporului!), unde cererea şi oferta erau date la o parte şi înlocuite prin cifrele de plan. Societatea intră - de cele mai multe ori forţat - în tipare noi impuse de regim. Peste toate, acţionează lupta de clasă. Politica oficială a statului s-a manifestat stăruitor şi imperativ, împotriva a numeroase categorii socio-profesionale, considerate „nesigure". In prim-plan venea lupta contra „reacţiunii" în care erau înglobaţi foştii lideri şi aderenţi ai partidelor de opoziţie Naţional-Ţărănesc (Iuliu Maniu), Naţional-Liberal (Constantin (Dinu) LC. Brătianu), Social Democrat Independent (Constantin-Titel Petrescu) şi legionarii. „Reacţionari" erau şi foşti industriaşi; mari proprietari de pământ expropriaţi; jurişti, finanţişti, bancheri şi angajaţii acestora; funcţionarii aparatului de stat existent până în 1944, îndeosebi cei scoşi din funcţii (epuraţi) (prefecţi, pretori, primari); ziarişti; oameni de cultură şi universitari care nu-şi manifestaseră adeziunea pentru noul regim în 1944-1945; ofiţeri trecuţi în rezervă (zeci de mii); poliţişti şi jandarmi; ţărănimea înstărită („chiaburi", sute de mii); pensionari; clerul greco-catolic dar şi din alte confesiuni, într-un cuvânt oricine bănuit că s-ar opune regimului democrat-popular. Tot în lotul „reacţionarilor" intrau: conducerea bisericii catolice, anumite secte (Martorii lui Iehova), „elemente legate de capitalişti rămase în aparatul de stat" şi chiar membrii de partid cu „manifestări străine oportuniste şi reformiste". Erau lovite nu numai persoanele în cauza, dar şi familiile lor. Tinerii erau eliminaţi din învăţământul universitar deoarece nu puteau achita taxele universitare fixate anume la cuantumuri foarte mari; mii de tineri socotiţi nedemni purta haina militară, erau mobilizaţi în detaşamente de muncă prin Direcţia Generali a Serviciului Muncii (D. G. S. M.) şi lucrau pe „şantierele socialismului" iniţial 2, apoi 3 ani! Dacă părinţii nu intrau în colectivă, copiii lor - la liceu sau facultăţi – erau ameninţaţi cu exmatricularea. Când unul din părinţi era închis (condamnat sau reţinut administrativ), membru familiei nu puteau fi angajaţi „în schemă"; în cazul cel mai bun, munceau ca zilieri. Lupta de clasă a culminat şi în cazul celor 33 387 deportaţi din Banat în Bărăgan, ca şi în cazul altor categorii. Conducerea de la Moscova a fost până prin 1958, un participantei diriguitor permanent - dar nenominalizat- al regimului democrat popular din România. Hotărârile şi schimbările importante aveau loc după aprobarea prealabilă a conducerii P. C. U. S., transmisă prin consilierii sovietici omniprezenţi în aparatul de stat şi de partid din RP. R. Pe cale de consecinţă, Republica Populară Română făcea parte din lagărul „antiimperialist având în frunte Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice, bastion principal al luptei popoarelor pentru pace, independenţă naţională, democraţie şi socialism". …în schimb, „Securitatea" şi teama de ea erau omniprezente (inclusiv pentru membrii de partid). Astăzi se estimează că 400 000 persoane cel puţin au fost arestate, condamnate, deportate, reţinute fară forme, între 1948 şi 1962 (când a început graţierea deţinuţilor politici). Există opinii că numărul celor arestaţi ar depăşi cu mult această cifră. Restricţiile materiale erau la ordinea zilei şi pentru orăşeni şi cu atât mai mult pentru ţărănime. Pâinea, zahărul, uleiul, carnea, îmbrăcămintea, toate se cumpărau pe cartelă, pe „puncte" şi pe categorii: muncitorii din industria grea, minerii, muncitorii industriali, salariaţii obişnuiţi, membrii de familie nesalariaţi, pensionarii... Dacă îţi cumpărai o pereche de pantofi (pe „puncte" - preţ subvenţionat de stat) nu mai aveai „puncte" pe cartela de îmbrăcăminte. Abia prin 1954/55 cartelele - aproape toate - sunt desfiinţate şi aprovizionarea orăşenilor începe să se amelioreze. Lumea rurală (cel puţin 74%) era ţinută deoparte. Trebuia mai întâi „convinsă" să se colectivizeze, apoi traiul ei se va ameliora… Ce cuprinde volumul Partea I a volumului cuprinde o analiza-comentar a principalelor evenimente şi evoluţii din cele două mari etape, 1948-1965 şi 1965-1989, (anul 1965 marchează succesiunea la conducerea Partidului Comunist Român şi a statului, de la Gheorghe Gheorghiu-Dej la Nicolae Ceauşescu). Analiza-comentar se referă, în principal, la evenimentele politico-sociale şi economice, cu trimiteri succinte: la arhitectură, la reviste şi societăţi literar-artistice, la instituţii ştiinţifice, uniuni de creaţie, sport, cinematografie, muzee, muzică, radio şi televiziune. Ca repere cronologice ale etapelor mai mari au fost luate congresele Partidului Muncitoresc (Comunist) Român, întrucât, Rapoartele Comitetului Central formulau pe larg „directivele" pentru etapa următoare, în timp ce bilanţul de la Congresul precedent era, de obicei, sumar tratat, în cifre şi aprecieri globale. Intervalul de la un Congres la altul începe cu o caracterizare de ansamblu care îngăduie cititorului să desprindă liniile generale ale evoluţiei. Comentariile din această primă parte a volumului se completează cu capitolele speciale care dezvoltă componente principale ale regimului, tot între 1948 şi 1989. Istoria României în date cu succintele ei comentarii, a constituit un instrument de bază în stabilirea firului cronologic al evenimentelor. Au fost adăugate informaţii din culegeri de documente, monografii, memorialistică, studii... menţionate de fiecare dată în cuprinsul lucrării. Anii 1948-1950 constituie răstimpul în care noile instituţii şi concepte ale regimului de democraţie populară sunt puse în aplicare. Fiecare din aceşti trei ani are un conţinut diferit, determinat de multiplele schimbări de fond şi de directivele venite de la Moscova. De aceea, fiecare an este prezentat separat. Cu adoptarea primului plan cincinal, răstimpul de cinci ani a devenit unitatea de măsură cronologică: analizele sunt grupate şi prezentate pe intervalele 1950-1955, 1956-1960, 1961-1965 (martie), când are loc schimbarea în conducerea P. M. R.; după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej este „ales" Nicolae Ceauşescu…

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.0318 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.