Monologul polifonic

Monologul polifonic - Nicolae Steinhardt... programat initial sa apara in vara lui 1989, Monologul polifonic a fost publicat abia in 1991, la doi ani dupa moartea autorului. In stilul sau caracteristic, N. Steinhardt acopera in eseurile reunite in volum o paleta literara larga, de la SF la generatia interbelica, de la Ion Creanga la Lucian Blaga si Octavian Paler, de la Sarmanul Dionis la La Paradis General si „antiromanul” lui Bedros Horasangian, dar nu ezita nici sa-si exprime opiniile cu privire la libertatea indivizilor si a popoarelor in celebrul text „Suflet de rob (sau taina libertatii)”, care a atras atentia Securitatii. La o simpla lectura a textelor Monologului polifonic, trecerea de la recenzare la amintire literara, de la interviu la eseu, de la evocare la meditatie se face fara legatura si fara subsumarea continutului vreunui termen sau concept structurant. Totul e curgere de continut foarte variat. Dar cautarea sensurilor ascunse in spatele cuvintelor, descoperirea unui tilc al faptelor, propunerea unui paradox inimaginabil, creionarea portretelor ilustrilor profesori ori prieteni, tratarea adesea surprinzatoare a subiectelor, stilul deschis si degajat, alaturarea subiectelor foarte diferite si mai ales actualitatea tematica si sinceritatea afirmatiilor ii mediaza cititorului polifonia monologului cultural propus de N. Steinhardt. Ca intr-o sinteza a tuturor scrierilor precedente, volumul, primul publicat postum, dovedeste cu prisosinta ca actul de cultura, unul, isi gaseste in N. Steinhardt interpretul multiplu, ca monologul poate fi, si chiar este, polifonic. (Stefan Iloaie) ………………………………… Despre autor: N. Steinhardt se naste la Bucuresti pe 29 iulie 1912. Isi face debutul publicistic foarte de timpuriu in revista Liceului „Spiru Haret”. Isi ia bacalaureatul in 1929 si frecventeaza cenaclul „Sburatorul”, iar in 1932 isi ia licenta in Drept. In 1934 incepe sa colaboreze la Revista burgheza si publica sub pseudonimul Antisthius volumul parodic In genul… tinerilor. Isi ia doctoratul in Drept in 1936. In 1935 si 1937 publica impreuna cu Emanuel Neuman studiile Essai sur une conception catholique du Judaïsme si Illusions et réalités juives. Colaboreaza la Libertatea si la Revista Fundatiilor Regale. Dupa razboi, publica pentru scurta vreme in Universul literar, Victoria, Tribuna poporului si, din nou, Revista Fundatiilor Regale. Refuza sa colaboreze cu noul regim. In 1960 este anchetat, apoi condamnat in „lotul Noica-Pillat” la 12 ani de munca silnica. Trece prin inchisorile Jilava (unde este botezat de parintele Mina Dobzeu), Gherla si Aiud. Eliberat in august 1964, va reveni dupa citiva ani in lumea literara prin traduceri, medalioane, cronici etc. In 1972 termina prima versiune a capodoperei sale, Jurnalul fericirii. Publica volume de eseuri si de critica foarte bine primite, desi unele sint puternic cenzurate. Monah din 1980, ramine activ pe terenul eseisticii si al criticii. Se stinge la 30 martie 1989. Din cuprins: Introducere 1. Monologul polifonic 2. Defolos si spre inavatatura 3. Un admirabil roman si elogiu al valorilor omenesti 4. Mircea Eliade - cum il vad 5. Amintire 6. Intrebare - raspuns 7. Poetul numeste lucrurile si fiintele 8. Vrednic de iubire ………………………………… Autor: Nicolae Steinhardt