Noul Cod de procedura civila, Vol. 1+2 - Gabriel Boroi

Titlul I. Procedura divorţului

Condiţiile de fond ale divorţului, precum şi efectele acestuia sunt reglementate de Codul civil, Cartea a ll-a - Despre familie, în art. 373-404.

 

Articolul 373 NCC enumeră cazurile în care poate avea loc desfacerea căsătoriei prin divorţ, şi anume;

 

a)    prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ;

b)    atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;

c)    la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani;

d)    la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.

 

Divorţul poate avea loc pe cale administrativă, prin procedură notarială sau pe cale judiciară, în cazurile şi cu respectarea condiţiilor prevăzute în art. 374 şi art. 375 NCC.

 

Procedura judiciară a desfacerii căsătoriei prin divorţ este reglementată de art. 915-935 NCPC.

 

 

Art. 915. Instanţa competentă. (1) Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.

(2) Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. în lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului Bucureşti.

 

 

1. Competenţa materială. Cererea de divorţ este de competenţa în primă instanţă a judecătoriei, potrivit art. 915 alin. (1) NCPC şi art. 94 pct. 1 lit. a) NCPC.

Potrivit art. 265 NCC, toate măsurile date prin Cartea a ll-a „Despre familie" din Codul civil în competenţa instanţei judecătoreşti, precum şi toate litigiile privind aplicarea dispoziţiilor respectivei cărţi sunt de competenţa instanţei de tutelă şi de familie.