Prizonierul poetului Ovidius Naso sau Furiile centurionului Rapax

Preț: 24^,90 RON

Disponibilitate: în stoc

cumpără produsul

Autor: Liviu Lungu

Editura: Corint

Anul publicării: 2017

Pagini: 176

Format: 13x20

Categoria: Literatura romana

DESCRIERE

Prizonierul poetului Ovidius Naso sau Furiile centurionului Rapax - Liviu Lungu

... inainte de înserare, a urcat din nou în camerele intime ale Aureliei, lăsându‑l din nou pe Dasio să ajungă singur la gazdă şi la punctul de veghe, iar în zori intra din nou în clădirea Consiliului.

Consiliul, de data asta, se întrunise în efectiv aproape complet. Pentru dezbaterea problemei jumătăţii de teatru care rămăsese pe malul nordic, mal scotocit de mare, pentru problemele acoperişului ve‑ chiului gimnaziu, pentru grâu şi pentru altele asemenea.

Bineînţeles, chestiunea trimisului roman, chestiunea ce‑ tăţii, pusă de acela, a fost rapid luată în vedere, însă con‑ cluzia s‑a amânat ca de la sine.

În schimb, lui Rapax i s‑a promis că se vor lua câteva măsuri de ameliorare a unor probleme urgente. I s‑a şi explicat. Problemele urgente, acum, înseamnă probleme care se pot rezolva cu banii disponibili. Înfuriat de întâmplare, Rapax s‑a dus pentru prânz la tractirul lui Agathandros, împreună cu Dasio.

Acolo a putut blestema aproape cu toată gura spiritul cupid al grecilor, în general, şi, în special, al grecilor de acolo, înfrăţit cu igno‑ ranţa. Ignoranţa în ale noii politici, în general, şi în ale poli‑ ticii de forţă, în special...

...............

... seara, Bitus i‑a adus al doilea ajutor, cam de‑o vârstă cu Dasio şi de acelaşi sânge sau pe aproape. Dada. Dada apu‑ case să treacă prin câteva săptămâni de instrucţie în miliţii şi conta că era un gigant de‑o măsură cu Bitus, cam greu de cap, însă cu ochi neprefăcuţi.

Dada ştia destule din urbe, era puternic, curajos şi săritor. Rapax l‑a trimis cu Dasio la Demetria, apoi la cămăruţele de la etajul casei căpitanului cel mai mereu absent, să se ocupe de chiar ultimele detalii ale instalării postului.

Înainte de asta, veteranului i s‑a prezentat singur cel care îşi zicea poet şi retor, numit în fel şi chip de ceilalţi, un în‑ chircit urât care îşi strigase neaşteptat de puternic şi de gros numele: Fortunatus.

Fortunatus a ţinut să‑i spună despre poemele lui, despre o văduvă tânără şi singură şi despre cele mai bune fete din lupanar. A fugit de frica patrulei de mili‑ ţieni cu straie răscusute, care intrase în local...