Trei poduri peste lume

Trei poduri peste lume. Consemnari intre anii 1982 si 2003 - Michel Camus …lumea este, pentru multi, o masca gigantica si o masca de nepatruns. Alteta Voastra Regala o vedeti, o analizati, o intelegeti cu o permanenta tusa de umor, cu acea detasare proprie intelectualilor sau celor ce se cunosc suficient pentru a inota la propria lor suprafata. Si o faceti cu simpatie. Nicio dictatura, nici cea mai totalitara, n-ar fi avut vreun ascendent asupra voastra. In anumite momente, ma faceti sa ma gandesc la Petit poucet… …cartea pe care ati scris-o este o privire catre lume. Subtilitatea cu care tratati fenomenul uman nu are nicio inrudire cu ceea ce numim„spiritul bizantin“ fiindca, v-am spus-o adesea, sunteti extraordinar de transparent cu sine. De asemenea, imaginea pe care o dati senzatiilor si sentimentelor fragile are o naturalete ce o intrezarim in Huron de Voltaire, intr-un univers scrasnit si desurubat. Cred ca si Alteta Voastra Regala poarta o masca, precum fiecare dintre noi, dar asceza teatrala va permite sa o schimbati sau, uneori, sa o indepartati, pentru a-i privi pe altii cu un amestec de tristete si jubilare. Regele Mihai avea atata dreptate cand spunea ca functiunea regala (ca si cea de simbol politic) este atat de aproape de arta scenei. Nu ca regii ar fi comedieni. Pozitia, rolul lor, exigentele care ii insotesc, precum si o viziune foarte personala a josniciei omenesti le permite tuturor (cel putin celor inteligenti, cum este Regele Romaniei) sa relativizeze comedia umana si sa realizeze ca singura iesire din personalitatea regala este eroismul sau sfintenia (aviz actorilor care merg pana la limita logicii proprii!). Felul in care vorbiti despre lumina (cea din Israel sau cea, atat de elegiaca, a Nordului), despre muzica (José Carreras) si despre anumiti artisti indica filiatia pe care o aveti cu Proust, a carui influenta, hotarat lucru!, se prelungeste pana la marginile secolului nostru. Ea tradeaza dorinta de a obiectiva tezaurul neatinsului, de a nemuri misterul prezentului, despre care vorbiti in prefata, si care este, intr-adevar, singurul nostru liant cu Eternitatea (prezentul este etern, dar clipa pe care o ocupa e disperant de trecatoare). Ar fi o intreaga carte de scris despre importanta spectatorului in raport cu personajul public, chiar atunci cand nu prea intelege mare lucru din ceea ce se petrece pe scena, ca de exemplu— s-o recunoastem— in textul relativ ezoteric al lui Gherasim Luca. Este, de altfel, sunt sigur, genul de experiente cu ajutorul carora ati aprofundat reflectiile cardinale pe care le faceati in interiorul„custii“… Felicitari! Cartea Altetei Voastre Regale este o mini-capodopera de talent, dar mai ales de simplitate, sub aparente intelectuale. Sper ca multi oameni o vor putea descoperi in librarii desi, in sinea ei, nu este o lucrare pentru a atrage multimile. Fragment din carte: Ziua de naștere a pretendentului la mâna Principesei Moștenitoare nu a avut în ea nimic special. Am luat prânzul, uitându-ne cu incredere unii la alţii și vorbind despre copacii în fl oare și păsărelele din grădină. După-amiază am clasat, timp de două ore, fotografi i din arhiva de la secretariat, iar apoi Regele mi-a arătat, timp de patru ore, Jeep-urile sale și diverse piese de schimb. Peste trei zile, pe 10 iunie 1996 (ziua căsătoriei Majestăţilor Lor, la Atena, cu patruzeci și opt de ani în urmă), a avut loc logodna noastră și a apărut ofi cial anunţul căsătoriei, în România. Poate că, acum, după șaptesprezece ani de la eveniment, este momentul potrivit să-mi exprim gratitudinea faţă de opinia publică și mass-media românească, care au primit vestea cu atâta generozitate și simpatie, încât ne-au dat puterea să facem faţă primilor pași, nu ușori, care au urmat. De fapt, Principesa și cu mine considerăm ziua de 10 iunie 1996 drept începutul vieţii noastre publice în ţara noastră. În acea zi a început, de fapt, acţiunea noastră împreună, în prima linie a vieţii publice românești. Așadar, 10 iunie 1996 va rămâne ziua logodnei noastre, dar și ziua logodnei noastre cu ţara. Căsătoria a avut loc tot departe de ţară, ca și cea a Majestăţilor Lor. Ea a fost celebrată de un preot român și de unul grec, în prezenţa Înalt Preasfi nţiei Sale Damaskinos, mitropolitul ortodox al Elveţiei, la biserica ortodoxă din Lausanne, locul unde Principesa Margareta a fost botezată. Am avut alături pe părinţii mei, René și Gabriela Duda, pe fratele și cumnata mea, Dan și Mirela, precum și o parte din noii mei „veri“: Regina Sofi a a Spaniei, Marele Duce Henri și Marea Ducesă Maria Tereza ai Luxemburgului, Împărăteasa Farah Pahlavi, Regele Constantin și Regina Ana-Maria ai elenilor, Ducele și Ducesa de Aosta, Infanta Elena și Ducele de Lugo, Principele Moștenitor Alexandru al II-lea și Principesa Moștenitoare Ecaterina ai Serbiei și Iugoslaviei, Arhiducele Dominic al Austriei cu soţia și mulţi alţi veri și prieteni din România, Elveţia, din restul Europei și din America. Ne-au cununat Regele Mihai și Regele Constantin... ………………………… CUPRINS: Nota autorului Prefaţă de Michel Camus Cap și pajură Sufl et și mască Masca înfrigurată Israel Să îmbrăcăm pe cei goi Măști sub acoperiș Kafk a în Macedonia Misterele… Londrei! Trei măști mișcate Oxford, Stratford, Londra Geografi a misterului Ionesco Teatrul parizian în 1994 Călătorie în jurul condiției de actor Între Pavarotti și McDonald’s Tavernier, un regizor între tată și mag Masca mută Inventatorul iubirii Yehudi Menuhin Nato, 1997 New York, 1997 Teatrul Molière ………………………… …………………… Autor: Michel Camus

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie