860 de zile pe Amazon

860 de zile pe Amazon. O calatorie incredibila - Ed Stafford …de acum încolo aveam o regula clară. Dacă traversam raul cu bărcile gonflabile sau cu altă barcă, trebuia să ne întoarcem pană exact vizavi de punctul în care ne îmbarcaserăm. Astfel, nu puteam fi învinuiţi niciodată că am înaintat folosindu-ne de curgerea apei. S-ar crede că pericolele din junglă sunt jaguarii, şerpii şi tipării electrici, dar pe mine mă înnebuneau insectele. In mod regulat, dădeam peste cuiburi de viespi ascunse sub frunze şi, cand răsuna strigătul "Avispas", ne imprăştiam care încotro prin desiş, ca să reducem numărul de înţepături cu care ne alegeam. Am învăţat să nu mă mai sprijin de copacii sau de plantele pe langă care treceam, deoarece îmi urcau pe braţe furnici mici care mă pişcau, lăsandu-mi răni mici şi umede. Inseninare din jurnal, 20 septembrie 2008: E absolut groaznic. Nu am ajuns la aşezarea pe care o vizaserăm, nu mai avem apă şi nu am mancat nimic, nu am băut nimic si nu ne-am spălat. Ţanţarii sunt agresivi cum n-am mai văzut pană acum. Cand m-am urcat in hamac, vreo 30 au reuşit să intre sub plasa de protecţie. Am mereu impresia că au murit toţi, dar unul mă atacă din nou. Imi dau scama că mă pişcă, deoarece cand bat din palme ca să-i omor îmi râmane pe maini sange, dar nu reacţionez [pişcăturile nu se umflă]. Poate că încep să devin imun, ca localnicii. Dincolo de plasa de protecţie sunt milioane de ţanţari. MILIOANE. Astăzi a fost râu. Ghizii aproximează direcţia. Nu inteleg nimic. Nu există poteci. ……………… …in dimineaţa următoare, ca de obicei, Cho a terminat ultimul pregătirile de plecare. Incă nu-şi făcuse un sistem de organizare rapidă a echipamentului; de obicei îl mai aşteptam douăzeci de minute după ce noi, ceilalţi trei. eram gata. L-am ironizat cand am pornit in sfarşit la drum, iar reacţia lui a fost să-mi întindă o sticlă cu apă de ploaie proaspătă pe care o adunase cu chibzuinţă in timpul nopţii. In timp ce o dădeam de duşcă, band pentru prima oară după o seară şi o noapte fără lichide, m-am simţit foarte vinovat că fusesem răutăcios cu el. Stransese destula apă şi pentru fraţi, şi pentru el. Toţi aveam cate un litru. Ce mai conta că aşteptaserăm douăzeci de minute? Mi-e greu să justific de ce nu m-am orientat cu ajutorul instrumentelor. In săptămanile anterioare merseserăm mereu de-a lungul raului, deci nu fusese necesar. Am presupus că fraţii Dongo cunoşteau atat de bine jungla, încat puteam pur şi simplu să mă relaxez şi să-i urmez. Pe măsură insă ce trecea ziua, mi-am dat scama că nu menţinuserăm aceeaşi direcţie de mers şi am început să verific direcţia cu ajutorul busolei. Timp de jumătate de oră am mers spre nord, apoi jumătate de oră spre sud. Nefiind încă sigur în acel moment care era planul fraţilor, m-am mulţumit sa-i observ, pană cand a devenit evident că nu ştiau încotro să o apuce. Am început să vorbesc cu ei şi să le indic direcţia în care ar fi trebuit să mergem, teoretic, arătîndu-le că raul era în stingă. Am fost uimit să-i văd într-adevăr dezorientaţi. Urma să aflu motivul: în ultimele două zile fusese înnorat şi nu putuseră stabili direcţia cu ajutorul soarelui... CUPRINS: Prolog Partea intai Peru şi izvorul Amazonului 1. De la concepţie şi pană la naştere 2. In căutarea izvorului Amazonului 3. Coborarea in cel mai adine canion din lume Partea a doua Zona Roşie 4. Zona Roşie 5. Tribul Ashaninka 6. Gadiel ''Cho''' Sánchez Rivera Partea a treia Marşul sumbru spre Columbia 7. ''Ai griji de gringo, altfel iti taiem capul!'' 8. Depresia 9. Refacerea la Iquitos 10. Ruta traficanţilor de droguri către Columbia 11. Intrarea in Brazilia 12. Foamea 13. „Cuando hay - hay. Cuando no hay-no hay''' 14. ''Dăruire" 15. ''Acest gringo nu-i prea vorbăreţ" 16. Sprintul final Epilog Echipamentul folosit în expediţie Mulţumiri