Alchimia fericirii

Alchimia fericirii - Al-Ghazali …Al-Ghazali (cca. 1056-1111), a fost unul dintre cei mai influenți filosofi, teologi, juriști și mistici suniți ai Islamului. Numele lui poate fi legat de introducerea aristotelismului sau, mai curând, a avicennismului, în teologia musulmană. Abordarea lui Al-Ghazali privind contradicțiile aparente dintre rațiune și revelație a fost acceptată de aproape toți teologii musulmani de mai târziu, și, prin intermediul lui Averroes și a autorilor evrei, a avut o influență semnificativă asupra gândirii medievale occidentale. Al-Ghazali (numele său complet fiind Abu Hâmid Muhammad ibn Muhammad al-Ghazali) a fost apropiat de conducătorii Imperiului Selgiuc, dar a înțeles că standardele etice corespunzătoare unei vieți religioase virtuoase sunt incompatibile cu funcțiile sale în serviciul sultanilor, vizirilor și califilor și a ales să renunțe la legăturile sale cu elita politica și militară a statului. Alchimia fericirii, publicată în persană (Kimiya‑yi sa’adat), spre sfârşitul vieţii sale, urmăreşte atenuarea tensiunilor dintre filosofii şi misticii Islamului şi scoate în evidenţă importanţa autodisciplinei şi a ascetismului. Traducerea de faţă are la bază traducerea publicată în 1910, în engleză de Claud Field (The Alchemy of Happiness) și este structurată în opt capitole, aproximativ egale ca întindere. Cartea de față reunește o serie de interpretări ale unor pilde cu conținut religios evocate în Coran și ale unor idei exprimate de Mahomed, de alți profeți sau învățati musulmani. Chestiunile abordate de Al-Ghazali aduc în prim-plan ideea unei vieți religioase exemplare. Astfel, el prezintă mai multe sfaturi pentru musulmanii pioși. Raportul omului cu divinitatea, cu semenii săi, cu rudele apropiate, dar și implicațiile religioase ale instituției căsătoriei sau ale muzicii și dansului sunt printre cele mai importante subiecte din lucrarea lui Al-Ghazali. Fragment din carte: …adevărata cunoaştere de sine stă în a cunoaşte următoarele: …e eşti tu în tine însuţi şi de unde ai venit tu? …încotro te îndrepţi, pentru ce ai venit pentru o vreme în această lume şi în ce stau cu adevărat fericirea şi nefericirea ta? Unele dintre trăsăturile tale sunt comune cu ale animalelor, altele sunt comune cu ale cu diavolilor, iar altele sunt comune cu ale îngerilor, iar tu trebuie sa afli care dintre acestea sunt accidentale şi care sunt esenţiale. Rină nu vei cunoaşte acestea nu vei putea să ştii în ce stă cu adevărat fericirea ta. Animalele doar se hrănesc, dorm şi se luptă; dacă te consideri un animal, îngrijeşte-te doar de acestea. Diavolii se ocupă doar de stârnirea neînţelegerilor, de înşelătorie şi de minciuni, iar dacă tu crezi că vă asemănaţi, trebuie să faci aceleaşi fapte ca ei. Ingerii contemplă frumuseţea lui Dumnezeu şi nu au nicio trăsătură animalică; dacă ai o natură angelică, trebuie să te îndrepţi spre aceasta şi astfel vei putea cunoaşte şi contempla pe Cel Mai înalt şi vei putea fi scos de sub robia poftei şi a mâniei. De asemenea, este necesar să afli de ce ai fost creat cu aceste două instincte animalice: dacă trebuie ca ele să te supună şi să te ţină rob sau dacă tu ar trebui să le supui pe ele şi să faci, în timp ce înaintezi, din una armăsarul tău, iar din cealaltă o armă. Primul pas înspre cunoaşterea de sine constă în a cunoaşte că eşti alcătuit dintr-o formă exterioară, numită "trup", şi o entitate internă, numită "inimă" sau "suflet". Prin "inimă" nu înţeleg bucata de carne aflată în stânga înăuntrul trupului, ci înţeleg a fi aceea care se foloseşte de toate celelalte facultăţi ca de nişte unelte sau ca de nişte slujitori. Adevărul este că aceasta nu aparţine de lumea vizibilă, ci de cea invizibilă, şi a venit în această lume tot aşa cum un călător umblă într-o ţară străină pentru negoţ urmând ca, într-un sfârşit, să se întoarcă în ţara de baştină. Cunoaşterea acestei entităţi şi a atributelor sale este cheia pentru cunoaşterea lui Dumnezeu... CUPRINS Introducere Capitolul 1. Cunoaşterea de sine Capitolul 2. Cunoaşterea lui Dumnezeu Capitolul 3. Cunoaşterea lumii acesteia Capitolul 4. Cunoaşterea lumii viitoare Capitolul 5. Despre muzică şi dans ca ajutoare ale vieţii religioase Capitolul 6. Despre cercetarea sinelui şi despre aducerea aminte de Dumnezeu Capitolul 7. Căsătoria ca ajutor sau piedică în viaţa religioasă Privitor la îndatoririle căsătoriei Capitolul 8. Iubirea de Dumnezeu Vederea lui Dumnezeu Semnele Iubirii de Dumnezeu