Amintiri despre Ramana Maharshi

Amintiri despre Ramana Maharshi
Editura:
Anul publicării: 2018
Pagini: 152
Format: 13x20
Preț: 19,00 RON
Disponibilitate: în stoc

DESCRIERE

Amintiri despre Ramana Maharshi - Alan W. Chadwick

 
Sadhu Arunachala, rezident la Sri Ramanasramam, Tiruvannamalai, este cu certitudine un bun exemplu de devoţiune perfectă faţă de Bhagavan Sri Ramana Maharshi. Numele şi faima lui Bhagavan Sri Ramana l-au purtat din Anglia până în India şi, odată sosit la lăcaşul suprem al lui Bhagavan, nu l-a mai părăsit niciodată.
 
Este aşadar foarte firesc ca el să aibă multe să ne povestească, nu numai despre Bhagavan şi învăţăturile sale, ci şi despre nenumărate alte întâmplări petrecute în prezenţa lui Bhagavan.
 
Fragmente:
 
... am sosit la Tiruvannamalai cu trenul de dimineaţă devreme. Era o zi senină şi luminoasă şi am fost cucerit instantaneu de atmosfera încântătoare a locului, pe care aproape că simţeai că poţi s-o apuci, atât de intensă era.
 
Am fost întâmpinat la gară de Ganapathi Sastry. Cerusem Ashramului să trimită pe cineva care să mă aştepte, de aceea, la vederea lui, am tras concluzia că el trebuia să fie trimisul, însă mai târziu a ieşit la iveală că, deşi el fusese cândva unul dintre oamenii lor, la vremea respectivă căzuse în dizgraţie şi nu avea niciun fel de autoritate să mă întâmpine.
 
Emisarul trimis de Ashram, odată ce văzu că altcineva mă luase în grijă, nu s-a mai arătat. La ce şi-ar mai fi bătut capul?! Ganapathi Shastri ocupase cândva un post de magistrat local şi fusese devot al lui Bhagavan ani în şir.
 
Avea o predilecţie aparte pentru feţele albe şi se ataşa de orice european sau american care sosea la Ashram. Totuşi, ca să-i recunoaştem meritele, trebuie spus că putea fi de mare ajutor unui nou venit. 
 
La Ashram mi s-a repartizat o cameră nou construită, situată în vecinătatea încăperii ce slujea de magazie sau cămară, şi pe care am împărţit-o cu Annamalai Swami; am rămas aici trei luni şi jumătate, până la finalizarea unei mici construcţii de o cameră pentru mine în incinta Ashramului.
 
Aceasta este camera în care am rămas şi am continuat să trăiesc de atunci încolo. Bhagavan s-a întors din plimbarea lui de după micul dejun în jurul orei şapte şi atunci m-am dus în Sala veche să mă alătur lui.
 
Mi s-a oferit un scaun chiar lângă uşă, faţă în faţă cu el, pe care am continuat să-l folosesc câteva luni în şir, până ce am luat seama că oamenii obiectau. Nu ştiam că era considerată o necuviinţă să şezi la acelaşi nivel cu gurul, ba, mai mult, să stai pe scaun în prezenţa lui.
 
Aveam pe atunci – şi încă mai am, în pofida anilor de practică – dificultăţi considerabile să stau jos, direct pe podea. Mai târziu am improvizat o centură specială de meditaţie, o curea din bumbac pe care mi-o prindeam de jur împrejur pe la spate şi pe după genunchii strânşi, cu ajutorul căreia puteam să şed confortabil perioade mai lungi de timp.
 
Asemenea centuri sunt folosite de regulă de yoghini; cu toate acestea, oricât de ciudat ar părea, e un lucru despre care nu avusesem nici cea mai vagă idee atunci când o inventasem pe a mea. Bhagavan mi-a mărturisit că tatăl său avusese una, pe care însă nu o folosise niciodată în public.
 
Veniseră odată nişte copii în Sală, care s-au mirat văzându-mă meditând în centură şi care l-au întrebat pe Bhagavan: „De ce este legat?!” Bhagavan, cu simţul său ascuțit al umorului, s-a amuzat copios.
 
Cu toate acestea, în pofida faptului că centura atrăgea atenţia asupra mea, eram atât de dornic să meditez în prezența lui Bhagavan încât am continuat ani buni să mă slujesc de ea...
 
 
CUPRINS:
 
Introducere
Cuvânt înainte
 
Prolog
 
Amintiri despre Ramana Maharshi
 
Epilog
Glosar

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review

Cărți noi - Literatura initiatica

Created in 0.0518 sec