Amintiri din pribegie (Editie aniversara) - Neagu Djuvara

Amintiri din pribegie (Editie aniversara) - Neagu Djuvara
-8%
Editura:
Anul publicării: 2018
Pagini: 656
Format: 14x21
Preț: 61,64 RON
67,00 RON (-8%)
Disponibilitate: în stoc

DESCRIERE

Amintiri din pribegie (Editie aniversara) - Neagu Djuvara

 
... povestea vieţii lui Neagu Djuvara are verva sălbatică a unui peisaj luxuriant. Nu e suficient să spui că a trecut prin multe. A trecut prin tot. Război şi Universitate, aventură şi savantlâc, exil şi repatriere, Europa şi Africa, diplomaţie, filozofia istoriei, spionaj, jurnalistică, Sorbona, Niamey şi Bucureşti, boierie şi sărăcie, profesorat, politică, explozie creatoare după vârsta de 80 de ani, anonimat şi glorie, acţiune, contemplativitate, radicalitate, cordialitate, hazard. Recunoaşte singur că a fost mereu însoţit, în momentele decisive, de un «noroc» salutar. 
 
Din carte:
 
Ceilalţi consilieri diplomatici

Probabil că angajarea mea în funcţia de consilier diplomatic nu a fost pe placul guvernului francez, care ar fi vrut să-şi plaseze oamenii în toate domeniile, la toate nivelurile.
 
Nu se grăbise însă să numească la Niamey şi un consilier diplomatic la embrionul de minister de externe care funcţiona pe lângă preşedintele republicii - sau, de va fi făcut Ministerul de Externe francez vreun sondaj pe lângă personalul său diplomatic în vederea găsirii unui candidat pentru Niger, nu se vor fi înghesuit muşteriii.
 
S-au grăbit poate responsabilii după ce vor fi aflat de angajarea unui străin, a unui outsider, astfel încât, vreo două luni după preluarea postului meu, a sosit şi primul consilier diplomatic propus de Quai d’Orsay.
 
Era om cam la şaizeci de ani şi-şi făcuse toată cariera în Extremul Orient. Intrase la Externe pe uşa din dos, adică nu prin marele concurs, ci prin interpretariat, ca specialist în chineză. Urcase, în China, toate treptele carierei consulare, iar în ultimii doi ani fusese ministru plenipotenţiar în Birmania.
 
Era un om subţire, blajin, foarte cult şi prea modest. Poate-i apăsa pe umed morga colegilor de la Quai d’Orsay intraţi pe uşa din faţă, dar poate şi două alte metehne: era şchiop şi-l chema Salade, „salată", nume cate stârnea zâmbete.
 
Mi-a spus odată că pe bunicul său, ţăran din vestul Franţei, îl chema Salade-Delavigne (să zicem: „sa-lată-de-la-vie“). A vrut să-şi simplifice numele, dar, în loc de al doilea nume, care suna aproape aristocratic, alesese să-l păstreze pe primul!
 
Vădit, colegul meu nu acceptase acest post minor în Africa decât din motive financiare (căci la centrală erau prost plătiţi) şi în speranţa de a mai apuca, înainte de pensionare, vreun post de ambasador: Soţia lui era o portugheză din Macao, acea veche colonie portugheză din China.
 
Nu-l însoţise la Niamey, căci mai aveau doi copii la universitate. Din felul cum vorbea de ea şi din frecvenţa scrisorilor pe care i le trimitea, îmi dădusem seama cât de strâns uniţi erau încă la acea vârstă. Limba lor de comunicare era engleza. Când o cunoscuse, ea nu ştia franţuzeşte.
 
Bietul domn Salade nu era fericit la Niamey. Fost şef de misiune a unei mari puteri, situaţia pe care o avea în Niger trebuie să-i fi părut aproape umilitoare...
 
 
DIN CUPRINS:
 
PARTEA ÎNTÂI Refugiat politic în Apus (1948-1961)
 
De la Stockholm la Paris 11
 
Inceputurile la Paris 19 — Structura diasporei române 35 — Formarea Comitetului Naţional 40
 
— Comitetul Român de Asistenţă (Comite d’Assistance aux Roumains) 49 încercăm să emigrăm... 58
 
— Câteva cazuri 63 — Poveşti triste 67 — Veleităţi intelectuale 72 — Dintre compatrioţi: câteva „cinstite obrazea şi câteva mai puţin cinstite 75
 
Anii cei mai grei din viaţa mea 94 — Sunt iarăşi burghez! 130
 
...
 

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0800 sec