Baltagul (Mihail Sadoveanu)

Baltagul (Mihail Sadoveanu)
-15%
Preț: 29,75 RON
35,00 RON (-15%)
Disponibilitate: în stoc
Anul publicării: 2015
Pagini: 208
Format: 14x20

DESCRIERE

Baltagul (Mihail Sadoveanu)... nu cunoşteau locul. Umblau aşa pe uliţa cea mare a satului, înălţând nasurile când spre dreapta, când spre stânga. Veneau asupra lor aripi cenuşii şi-i bateau peste ochi. Deodată vârtejul trecu şi luci soarele. Deasupra se făcu albastru. înainte, ca şi cum li s-ar fi deschis o altă lume, uliţa cotea scurt, şi, pe un tăpşan, o adunare strânsă de oameni se frământa. Cei de la spate voiau să treacă peste cei dintăi. Vorbea cineva, cu glas tare, pe prispa casei. Adunarea se desfăcu lăsând loc de trecere unui om mititel, negricios, cu capul mare. Părea să fie o persoană a stăpânirii. Purta căciulă ţuguiată de astrahan şi blană cu guler de vidră. înălţând nasul, privi după vârtejul de ninsoare, care fugea cătră apus. Alţi oameni veneau pe alt drum, spre aceeaşi răspântie. Doi jandarmi, cu puştile pe umăr, umblau ceva mai înainte, împingând de umere pe doi pantalonari cam jerpeliţi. Purtau paltoane cu mânicile prea scurte. Nu păreau jigniţi de poziţia umilitoare în care se aflau. Persoana cu căciula ţuguiată de astrahan şi cu guler de vidră luă o înfăţişare încruntată. Se opri şi lăsă pe jandarmi să-i aducă oarecum la picioare pe cei doi. El era pe tăpşan. Jandarmii se opriră ceva mai jos. Vântul stătuse deplin. Soarele avea în el ceva copilăresc şi vesel. Nimene dintre cei de faţă nu se mira de vârtej. Toţi, ca şi Vitoria şi ca şi Ghcorghiţă, se mirau de cei doi străini. — Ce-or fi făptuit? întrebă femeia cu grijă pe unul dintre munteni. — Nu ştiu: are să-i judece şi avem să vedem. — Dar cine-i boierul acesta mititel şi ţanţoş? — Om mare. Domnu subprefect. — II văd c-o adunare după dânsul. — Este; a hotărât adunare acasă la primarele, ca să spuie oamenilor porunci de la stăpânire. Are să fie alegere de deputat la Piatra. Vitoria nu ştia de acestea. O interesau şi mai mult cei doi jerpeliţi. Sprijinindu-se de şa, se ridică în vârful degetelor, ca să vadă mai bine. Domnul subprefect întrebă supărat. Vorbea tare şi repezit: — Ce-i cu indivizii aceştia? Unul din jandarmi lămuri. I-au găsit la crâşmă, între oameni, c-o jucărie: o muşama cu colori şi numere. O întind pe-o masă şi îndeamnă pe săteni să puie parale şi să zvârlă zaruri. Dacă se potrivesc numerele, plătesc; dacă nu se potrivesc numerele, pun mâna pe paralele oamenilor şi le vâră în buzunar. — Aha! Dc-aceştia îmi sunteţi voi? se holbă la ei domnul subprefect. — Domnule subprefect, se apără unul din ei cu grăbire, dând din mâini. Era cel mai nalt. Celălalt îl privea mai de jos, cu umilinţă. Domnule subprefect, vă rog să binevoiţi a mă asculta, ca să vedeţi că în toată chestia aceasta nu este nimic ne-onest. E un joc de noroc, domnule subprefect. Eu vă cunosc pe dumneavoastră, domnule subprefect...

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.0336 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.