Big Data. O revolutie care va transforma felul in care traim, muncim si gandim - Viktor Mayer-Schonberger

SPRE SFÂRŞITUL ANILOR 1990, internetul începuse rapid să se transforme într-un loc dezorganizat, neprimitor şi neprietenos. Programele numite „spambots" („boţi de spam”) inundau căsuţele de poştă electronică şi forumurile online, în 2000, Luis von Ahn, un tânăr de 22 de ani care tocmai absolvise facultatea, a avut o idee pentru a rezolva problema: să-i facă pe solicitanţi să demonstreze că sunt fiinţe umane. Astfel că a căutat un lucru pe care oamenii îi pot face cu uşurinţă, dar nu şi computerele.

 

El a avut ideea de a afişa litere greu de citit, cu înflorituri, în timpul procesului de înscriere. Oamenii puteau să le descifreze şi să tasteze textul corect în câteva secunde, dar computerele rămâneau blocate. Yahoo a implementat această metodă şi a redus flagelul hoţilor de spam peste noapte.

 

Von Ahn şi-a numit creaţia Captcha (care vine de la „Completely Automated Public Turing Test to Tell Computers and Humans Apart* - „Test Turing public şi complet automat care deosebeşte computerele de oameni"). Cinci ani mai târziu, milioane de captcha erau tastate în fiecare zi.

 

Captcha i-a adus lui von Ahn o faimă considerabilă şi un post la Universitatea Carnegie Mellon pentru a preda informatica după ce şi-a luat doctoratul. A fost şi tui factor datorită căruia a primit unul dintre prestigioasele premii ale Fundaţiei MacArthur acordate „geniilor'', In valoare de jumătate de milion de dolari. Dar când şi-a dat seama că era responsabil pentru faptul că milioane de oameni pierdeau zilnic o groază de timp tastând litere enervante şi întortocheate - o cantitate vastă de informaţie care pur şi simplu apoi era aruncată la gunoi nu s-a mai simţit atât de inteligent.

Căutând modalităţi prin care să utilizeze toată puterea aceea umană de caicul în scopuri mai productive, a creat un succesor, numit în mod adecvat ReCaptcha. în loc de litere aleatorii, acum oamenii trebuie să tasteze două cuvinte din proiectele de scanare a textelor pe care programul de recunoaştere optică a caracterelor din cadrul computerului nu le poate înţelege.

 

Unul dintre cuvinte este destinat si confirme ceea ce au tastat alţi utilizatori şi, astfel, reprezintă un semnal că este vorba despre o fiinţă umană; celălalt este un cuvânt nou care trebuie elucidat Pentru a garanta acurateţea, sistemul prezintă acelaşi cuvânt neclar unui număr în medie de cinci persoane care să-l introducă în mod corect înainte să se încredinţeze că este bun...

 

 

Capitolul 1: Acum
Capitolul 2: Mai mult
Capitolul 3: In dezordine
Capitolul 4: Corelaţii
Capitolul 5: „Dataficarea”
Capitolul 6: Valoarea
Capitolul 7: Implicaţiile
Capitolul 8: Riscuri
Capitolul 9: Controlul
Capitolul 10: Ce urmează
Mulţumiri
Note  Bibliografie