Botezul focului. Seria Witcher, volumul 5 - Andrzej Sapkowski

Botezul focului. Seria Witcher, volumul 5 - Andrzej Sapkowski
-15%
ISBN: 978-606-43-0487-2
Editura:
Anul publicării: 2019
Pagini: 352
Format: 13x20
Preț: 42,50 RON
50,00 RON (-15%)
Disponibilitate: în stoc

DESCRIERE

Botezul focului. Seria Witcher, volumul 5 - Andrzej Sapkowski

 
... păsărelele ciripeau de zor prin tufişuri.
Povârnişul râpei era năpădit de o puzderie stufoasă de mărăcinişuri şi buruieni încâlcite, un loc de vis pentru hrană şi cuibărit, nu e de mirare că roiau păsărelele.
 
Florinţii lansau triluri cu înfrigurare, inariţele şi micuţele silvii ciripeau, iar din când în când răsunau pin-pinc-urile cintezelor. Cinteza face-a ploaie, se gândea Milva, contemplând cerul. Nu era niciun nor. Dar cinteza prevesteşte întotdeauna ploaia. La urma urmei, n-ar strica o ploicică.

Punctul de observare de vizavi de buza râpei fusese ales bine, oferind mari şanse de vânătoare reuşită, mai ales aici, în codrul Brokilon, raiul animalelor. Driadele, stăpâne peste o bună parte a pădurii, vânau destul de rar, iar oamenii se încumetau şi mai rar prin locurile astea.
 
Aici, orice vânător care râvnea la carne sau blănuri devenea el însuşi o pradă. Broaştele din Brokilon nu aveau pic de milă faţă de intruşi. Milva o simţise pe propria piele.

Oricum, Brokilonul nu ducea lipsă de jivine. Milva însă stătea la pândă de mai bine de două ore, şi încă nu i se ivise nimic în faţa ochilor. Nici gând să vâneze din mers - seceta care clocotea de o lună aşternuse un covor de crengi şi frunze uscate, care trosneau la fiecare pas.
 
In astfel de împrejurări, numai dacă stai ascuns şi nemişcat poţi avea parte de noroc şi de pradă. Un fluture amiral s-a aşezat pe vergeaua arcului.
 
Milva nu l-a alungat. Observându-l cum îşi îndoaie şi-şi desface aripile, i-au căzut ochii pe arc, ultima sa achiziţie, de care nu mai contenea să se bucure. Era un arcaş iscusit şi era înnebunită după arme. Iar cea pe care o ţinea în mână era cea mai bună dintre cele mai bune.
 
Milva avusese multe arcuri la viaţa ei. Se deprinsese să tragă cu cele obişnuite, din frasin şi din tisă, dar renunţase repede la ele, în favoarea celor compozite şi reflexe, folosite de driade şi elfi.
 
Arcurile elfilor erau mai scurte, mai uşoare şi mai simplu de mânuit datorită combinaţiei de lemn şi tendoane de animale şi, de asemenea, mult mai rapide decât cele de tisă - săgeata lansată din ele ajungea la ţintă într-un timp mult mai scurt şi pe o cale mai dreaptă, care cam elimina posibilitatea de a fi deviată de vânt.
 
Cele mai bune exemplare de astfel de arme, cu vergele încovoiate de patru ori mai mult decât cele obişnuite, purtau numele de zefhar de la elfi, de la denumirea semnului runic format din braţele şi mânerul arcului. în atâţia ani trecuseră multe zefare prin mâna Milvei şi nu-şi închipuia că ar putea exista vreun arc care să le întreacă.
 

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0610 sec