Bresle, meserii si mestesuguri - Dan-Silviu Boerescu

Bresle, meserii si mestesuguri - Dan-Silviu Boerescu

... de-a lungul secolelor XIV–XIX, breslele au jucat un rol important și în dezvoltarea teritoriilor românilor, primele astfel de confrerii profesionale fiind semnalate în Transilvania, Crișana, Maramureș și Banat, adesea preluându-se modelul de organizare al asociațiilor profesionale ale coloniștilor sași și șvabi. Aceștia erau organizați în societăți de tip Gilden, Aemter sau Gewerke, iar valurile lor de emigrare au coincis, în general, cu necesitatea rezolvării unor nevoi sociale și, mai ales, economice.

Aceste asociații au apărut din mai multe motive, arată istoricii fenomenului:
„Pe de o parte, era interesul artizanilor să se apere contra concurenței noilor veniți în orașul lor sau a celor stabiliți în alte orașe; de a se ajuta reciproc, de a da tuturor membrilor breslei șanse egale de lucru și de câștig și, în general, de a-și apăra interesele profesionale. Breasla urmărea să obțină dreptul de a rezerva exercitarea profesiunii respective exclusiv membrilor ei.”

Termenul breaslă provine dintr-un cuvânt slavon și înseamnă aproximativ „frăție”. În actele timpurii din Transilvania, redactate în limba latină, cuvântul care apare cu același înțeles este fraternitas. În limba germană dialectală, breasla se numește Zech, iar în limba germană literară, Zunft. În alte țări din Apusul Europei, în special în cele germanofone și anglofone, se folosea termenul ghildă. În Franța medievală existau corps de métiers.

În limba română, pe lângă breaslă, s-a utilizat și cuvântul turcesc esnaf, pronunțat isnaf, pentru asociațiile profesionale din Principatele Dunărene. Termeni echivalenți folosiți în Moldova și Țara Românească erau cin, rufet, obște și, într-o măsură mai mică (evoluând chiar peiorativ), tagmă („Patria de cheamă norodul, iară nu tagma jefuitorilor”, vitupera Tudor Vladimirescu în Proclamația de la Padeș din 23 ianuarie / 4 februarie 1821).

Toți acești termeni desemnau, de fapt, o organizație medievală complexă, în care erau reuniți, pentru întrajutorare și protecție profesională, meseriașii din aceeași specialitate. În perioada medievală, meșteșugarii sași din sudul Transilvaniei erau considerați printre cei mai valoroși din sud-estul Europei. Bijuteriile și pocalele din metal prețios, precum și vasele liturgice lucrate de aurari se bucurau de mare apreciere la curtea regală de la Buda sau la curțile principilor din Moldova și Țara Românească.

Breslele nu au fost doar organizații economice, ci au participat activ și la construirea de biserici. Fiecare breaslă avea în interiorul acestora un altar dedicat sfântului protector, bănci inscripționate și ocupa poziții bine stabilite în spațiul bisericii, conform rangului breslei...

CUPRINS:

Bresle, ghilde, eforii, isnafuri, tagme, obști, rufeturi și cinuri din Țările Române

Centrul Vechi și Bucureștii breslelor, cârciumilor și negoțurilor

Falimentele lui Caragiale

Taica Lazăr, regele comerțului de vechituri

Alișveriș – târguri, bâlciuri și iarmaroace

Halele, precursoare ale conceptului de mall

Dinastiile de lăutari

Mița Biciclista și Tanti Elvira sau industria sexului – „cea mai veche meserie din lume“

Glosar comentat al vechilor meserii, ocupații și meșteșuguri

Indexul numelor de familie derivate

Bibliografia îndeletnicirilor de altădată

Surse bibliografice

RECENZII