Ca o imensă scenă, Transilvania

 

... nu se putea face un gest mai potrivit pentru rememorarea personalitatii marelui dascal si prestigiosului critic si istoric literar Mircea Zaciu (1928‐2000) decat reeditarea acestei carti masive, cu titlu frumos, parca si mai reverberant in anul Centenarului Marii Uniri.

 

La noua decenii de la nasterea Profesorului, publicul cititor de astazi poate descoperi ori resuscita din aceste pagini vibrante o figura exemplara de om si de scriitor. Unul intr‐adevar reprezentativ pentru ceea ce s‐a tot aproximat ca emblema a spiritului ardelean, definit si reamintit ca atare in exerga volumului, in formularea ramasa celebra a lui Lucian Blaga: "A fi ardelean inseamna a duce un gand pana la capat"...

 

 

... s-a spus totuşi că Transilvania n-a avut răgazul necesar pentru a-şi oferi desfătarea reală a artei. Spiritul ei permanent solicitat de nevoia apărării, asaltat de pericolele înstrăinării prin forme rafinate ori prin deznaţionalizare brutală, se formase prea mult în direcţia acţiunii (Iancu), a gândirii publice (Bărnuţiu), a filosofiei istorice concepută ca armă în recunoaşterea existenţei sale istorice (Samuil Micu, Petru Maior, Şincai, Cipariu, Laurian).

 

Chiar teologia o coborâse din amvonul sacerdoţiului, angajând-o în scopuri laice, de educaţie politică, pentru dobândirea de drepturi şi ieşirea din starea de servitute. Prima imagine a Transilvaniei e aşadar una gânditoare, culturală, corespunzând spaţiului de idei ale „luminării".

 

Când însă geniul ei literar izbucni, în homerismul (azi s-ar putea spune „antihomerismul" ori „antiepopeea") lui Budai-Deleanu, în verva epistolară a lui Codru Drăguşanu, în „Georgiconul" lui Coşbuc, Iosif, Goga, în forţa telurică a lui Rebreanu ori în marea elegie de seară a lui Blaga - s-a putut vedea potenţialul ei de a simţi artistic şi a pipăi cu verbul dimensiunile existenţei, cu toate întrebările sale neliniştitoare.

 

Ce fel de elemente intră în această sinteză şi ce anume o distinge de sonurile celuilalt geniu, ciscarpatin, e o problemă de lung studiu, la care însă a meditat şi Lucian Blaga, comparând, sub o formă impersonală, trăsăturile operei proprii cu acelea, nu mai puţin însemnate, ale creaţiei lui Tudor Arghezi.

 

Deşi abia schiţate, răspuns într-o scrisoare unei chestionări critice, rândurile lui Blaga conţin ceva şi din confruntarea ansamblului: „în meşteşugurile lor unul purcede de la întreg, celălalt de la detaliu. Unul de la substanţă, celălalt de la accident.

 

Unul are un stil de ansamblu şi cultivă în primul rând viziunea (cuvântul decurge din ea), celălalt are un stil de detalii şi cultivă în primul rând cuvântul (cu plasticitatea şi savoarea ce rezultă din cuvânt). Unul are un sentiment dominant al necesarului, celălalt al jocului.

 

Unul tinde spre marea simplitate, celălalt spre întortocheat, spre belşugul amănuntelor, până la pierderea firului călăuzitor. Unul are arhitectonică (a se vedea îndeosebi dramele mari şi filosofia), celălalt egala, tarea subliniere a concretului plastic, fără de accente distribuite ierarhic într-o largă viziune de ansamblu". (Textul e dintr-o scrisoare trimisă în 1947 Melaniei Livadă.)

Iată, cred, accentul unei noi semnificaţii transilvane: darul constructiv al artiştilor ei. „El are arhitectonică", spune Blaga despre sine, vorbind intenţionat la persoana a treia, ca în numele unei colectivităţi estetice, ca un exponent.

 

A construi o istorie, a construi o filologie, apoi o epopee naţională, un „Georgicon" al satului românesc, o arhitectură proprie romanului modern, o filosofie proprie plaiurilor acestea, a-i crea până şi spaţiul de manifestare, n-a fost aici mereu sensul de cultură, de artă, al acestei provincii?...

 

 

MIRCEA ZACIU ŞI „FENOMENUL TRANSILVAN"
(Prefaţă la ediţia a II-a de Ion Pop)   

 
CUVÂNT ÎNAINTE   

I. SEMNIFICAŢII    
Spaţiul românesc    
Semnificaţii ale Transilvaniei în literatura română    
Retrospectivă    
Reviste ardelene în perioada interbelică  
Simbolism alimentar   
„Descoperirea mării" la scriitorii transilvăneni  
Spiritul transilvan    

II. FIGURI ŞI OPERE   
Ardelenii  
Marile patimi romantice   
Densuşienii    
Modernul Slavici    
Coşbuciene    
Octavian Goga în patru ipostaze   
De amiciţia    
Emil Isac    
Alexandru Ciura    
Aurel P. Bănuţ      
Ion Agârbiceanu   
Victor Papilian   
Teodor Murăşanu    
Radu Stanca   
Kos Kâroly  
Thusnelda Henning-Hermann     
Tamâsi Âron    
Kacso Sândor