Cantec pentru Polina - Takis Wurger

Cantec pentru Polina - Takis Wurger

Unii bărbați învață să meargă mai departe. Hannes Prager, însă, s-a lăsat mistuit de dorul ei.

Se spune că timpul vindecă orice rană. Pentru Hannes, timpul n-a fost vindecare, ci o așteptare nesfârșită, întinsă peste decenii.

În timp ce lumea din jurul lui a continuat să trăiască, el a rămas captiv în clipa în care Polina a plecat. După ea, n-a mai iubit cu adevărat pe nimeni. N-a mai lăsat pe nimeni să se apropie suficient. Și-a ridicat în jurul sufletului un zid de tăcere și s-a așezat, ani la rând, alături de o altă femeie pe care o respectă, dar pe care nu o poate iubi. Pentru că o parte din el a rămas pentru totdeauna acolo unde a pierdut-o pe Polina, undeva la marginea oceanului.

Hannes este imaginea desăvârșită a bărbatului care tânjește după o iubire pierdută: aspru, distant și de nepătruns pentru cei din jur, dar înăuntru complet înfrânt, vulnerabil și devorat de amintirea unei singure femei.

Munca brută a unui suflet care refuză să uite

Ca să nu fie înghițit de propriile gânduri, Hannes își pedepsește trupul. Cară piane de sute de kilograme pe scările înguste din Hamburg, strângând din dinți până când încheieturile i se albesc. Își distruge umerii, își forțează mușchii până la epuizare și își consumă fiecare fărâmă de energie într-un ritual aproape brutal.

Nu muncește pentru bani și nici pentru glorie. Muncește pentru a nu se mai gândi.

Pentru că, atunci când trupul doare suficient de tare, poate că pentru câteva clipe durerea din piept se estompează. Iar dacă își împinge corpul până la limită, poate reduce la tăcere, măcar pentru o vreme, dorul care a refuzat să moară...

RECENZII