Casa de sare și amărăciuni - Erin A. Craig

 

... era primul drum al Morellei la mausoleul Thaumas. Oare se simțea neliniștită sub privirea scrutătoare a statuii memoriale ridicate pentru mama mea? Sculptorul folosise ca model portretul de mireasă al mamei, transmițând o strălucire tinerească marmurei cenușii și reci.

 

Deși trupul ei se întorsese în mare în urmă cu mulți ani, încă îi mai vizitam altarul aproape în fiecare săptămână, îi povesteam despre viața mea de zi cu zi și mă prefăceam că ascultă. Statuia mamei se înălța mai presus de toate celelalte din mausoleu, inclusiv de altarele surorilor mele.

 

Al Avei era mărginit de trandafiri, florile ei preferate. Se făceau mari și roz în lunile de vară, ca bubele de ciumă care îi curmaseră viața la doar optsprezece ani. Octavia îi urmase un an mai târziu. Îi găsiseră trupul lângă scara înaltă din bibliotecă, cu membrele încâlcite într‑un morman de unghiuri nefirești.

 

O carte deschisă împodobea locul ei de veci, precum și un citat inscripționat în limba vaipaniană, pe care nu învățasem niciodată să‑l citesc. Cu atâtea tragedii adunate în familia noastră, moartea lui Eli‑ zabeth păruse inevitabilă. O găsiseră plutind în cadă ca o bucată...

 

........

 

... oare a lui Eulalie ce avea să fie?

 

Odinioară fuseserăm douăsprezece: Duzina Thaumas. Acum stăteam într‑un șir restrâns împreună cu cele șapte surori ale mele și mă întrebam dacă nu cumva exista vreun sâmbure de adevăr în speculațiile acestea sinistre. Oare mâniaserăm zeii cu ceva?

 

Oare bezna ne însemnase familia, luându‑ne una câte una? Sau era, pur și simplu, doar o serie de ghinioane și coincidențe cumplite? După slujbă, mulțimea s‑a împrăștiat și a început să roiască de colo‑colo.

 

În timp ce‑și șopteau condoleanțele stânjenite, am observat că oaspeții aveau grijă să nu se apropie prea tare. Oare o făceau din pricina rangului nostru sau se temeau că s‑ar putea infecta de ceva?

 

Am vrut s‑o pun pe seama unei superstiții primitive, dar când o mătușă îndepărtată s‑a apropiat de mine, cu un zâmbet subțire pe buzele-i subțiri, aceeași întrebare i‑a sclipit în ochi, chiar sub suprafață, imposibil de ratat: Care dintre noi avea să urmeze?...