Cele 5 nevoi ale copiilor - Lise Bourbeau

Adolescenţa
Acest capitol se aplică, de asemenea, preadolescenţei. deoarece copii de tip nou fiind atât de precoce, după cum a fost mentionat mai înainte, încep să se comporte ca adolescenţii cu mult mai devreme decât se petrecea în zilele noastre. Până acum, preadolescenta se situa între zece şi treisprezece ani iar adolescenţa se termina spre vârsta de 19 ani.

 

După această vârstă persoana era considerată ca adult. Mi-am dat seama că nu ne mai putem baza pe aceste generalizări. Unii copii devin adulţi foarte devreme, iar alţii foarte târziu. Nu se spune oare despre unii adulţi că ar fi „adolescenţi eterni"?

 

Trecerea la vârsta adultă este completă atunci când tânărul a atins maturitatea fizică, emoţională şi mentală. Nu trebuie confundat conceptul de adult cu cel de major, adică vârsta la care suntem consideraţi ca fiind capabili de a ne exercita drepturile sau suntem pe deplin responsabili pe plan legal. în funcţie de ţară, această vârstă variază. în Franţa şi Canada, majoratul este atins la 18 ani. Să ne înţelegem, faptul că un adolescent este considerat major nu înseamnă că este şi adult.

 

In această nouă eră, a Vărsătorului, putem vedea din ce In ce mai multe variaţii ale acestor faze ale copilăriei, adolescenţei şi vârstei adulte. Uneori vorbesc cu copii mici şt am impresia că discut cu adulţi. Modul în care ascultă şi atenţia pe care o acordă unor subiecte pe care le discutăm, precum şi răspunsurile lor, ne fac adesea să reflectăm şi mai adânc.

 

Deoarece majoritatea celor scrise în capitolul anterior se aplică copiilor de toate vârstele, nu voi repeta aceleaşi instrucţiuni şi în acest capitol. Voi reveni asupra anumitor teme, dar în general mă voi limita mai ales la ceea ce aparţine adolescenţilor în special. Voi cita mai multe mijloace concrete rezultate din experienţa mea şi cea a mai multor părinţi.

 

Dacă citeşti una dintre sugestiile mele si ego-ul tău se opune, spunându-ţi că aceasta metodă nu va funcţiona şi în cazul copilului tău, te invit să o încerci de câteva ori, înainte de a abandona o idee care a dat rezultate în cazul multor persoane. Doar prin experienţă putem deveni conştienţi dacă o astfel de atitudine sau un astfel de comportament este bun, sau nu, pentru noi.

Până spre vârsta de şapte ani, părinţii se ocupă mult mai mult de dezvoltarea fizică a copilului. După aceea vine perioada în care copilul devine din ce în ce mai conştient de prezenţa celorlalţi, între şapte şi paisprezece ani. El are nevoie să înceapă să exerseze modul în care trebuie să îi iubească pe ceilalţi, iar amicii vor ocupa un loc din ce în ce mai determinant.

 

Aceasta este vârsta la care devine mult mai conştient de puterea sa de a crea şi de importanţa de a-şi dezvolta autonomia şi în alte domenii. Trezirea senzaţiilor, a sexualităţii sale, vor căpăta, de asemenea, un loc important.

Din păcate, mulţi părinţi, pentru că nu sunt conştienţi de puterea influenţei lor în aceste domenii, acţionează contrar nevoilor adolescentului lor. Ce fac ei în acest caz?

-    îşi bat joc de preferinţele sale vestimentare. De modul în care îşi aranjează părul, îi spun chiar că nu este frumos sau că nu este inteligent

-    Continuă să-i impună ce doresc ei pentru el cu toate că ar dori să devină autonom.

........