Cele două împărății - Eric-Emmanuel Schmitt

Cele două împărății - Eric-Emmanuel Schmitt

Bătrânul o fixa cu privirea pe fetiță.

Anumite suflete, de îndată ce se întâlnesc, redesenează centrul universului; bătrânul și fetița săvârșeau această minune într-un luminiș înconjurat de stejari cu ramuri stufoase, în care fiecare frunză purta greutatea ploilor torențiale recente.

Între cei doi, aerul parcă vibra altfel, atât de intensă era atenția pe care și-o acordau, creând un coridor de lumină; nimic, nici viespe, nici silvie, nici fluture, n-ar fi putut trece pe acolo fără să-și ardă aripile.

Ea trăise cinci primăveri, el traversase șase mii. Mai exact, fetița avea doar cinci ani, iar bătrânul era bătrân de șase milenii, purtând de-atâtea secole povara propriei decrepitudini...

Bătrânul o privea fix pe fetiță așa cum noaptea cercetează aurora, trecutul scrutează prezentul ori un masiv muntos veghează asupra unei flori îmbobocite.

Toate câte le trăise brăzdaseră trupul și fața bătrânului, zbârcindu-i pielea cu mai multe șanțuri decât cele săpate de scurgerea ploilor pe o costișă argiloasă, în timp ce prospețimea micuței îi aureola chipul cu sclipire de rochiță de rândunică.

În timp ce el tot aduna vremuri deja dispărute, ea dădea în floare. Cu toate acestea, părea că tocmai el, străbunul, avea ceva de învățat; trăgea învățăminte din tăcerile fetei, deslușea câteva riduri în spatele chipului fraged, detecta anumite gesturi în…

RECENZII