Cele mai tampite momente - Mircea Daneliuc

Cele mai tampite momente - Mircea Daneliuc
-20%
Editura:
Anul publicării: 2018
Pagini: 200
Format: 13x20
Preț: 24,00 RON
30,00 RON (-20%)
Disponibilitate: în stoc

DESCRIERE

Cele mai tampite momente - Mircea Daneliuc

 
... construite dramatic pe principiul monologului interior, povestirile din volumul lui Mircea Daneliuc constituie adevărate recitaluri actoriceşti pentru cele şase personaje principale.
 
Prinşi în lumi diferite – unii chiar în zona inefabilă dintre viaţă şi moarte –, protagoniştii evoluează natural în tumultul vieţii cotidiene, afectaţi de toate tarele societăţii contemporane, dar şi de cele din relaţiile interumane...
 
Fragmente:
 
... nu aude mai mult, pentru că ceva monstruos, deşi tot un elicopter, unul cu roşu, de Smurd, trece atât de jos, atât de aproape, încât e nevoit să ţină cu mâna ghiveciul de tuia. Guguştiucul pare mult mai nepăsător.
 
—    Vedeţi c-a reclamat cineva şi din Calcarului... urlă în telefon, dar aia, în tura mamii ei, închisese deja.
Mare parte din zi are teama că începe din nou. Se plictiseşte apoi. Nu poţi sta pe terasă la infinit, oricât ar fi de odihnitor. Pleacă să vadă ce se mai întâmplă cu casa din Cotroceni.
 
Tot nimic, nu miroase; dă un ocol, încearcă cu piciorul asfaltul lăsat unde făcuse o bubă sub el - linişte subpământeană, uşa de la apartament neatinsă şi porneşte înapoi uşurat. Nimic suspect nici în Bazilescu; păsărele etc.
 
Din nou pe terasă, aer consumabil, decent. Vecinii de sus zdupăiesc în plafon, practic se deplasează în perimetrul ce le e aferent, dar fără papuci, cum ar face orice persoană minimal educată, lovesc cu calcaneul în duşumea, bâf, bâf... mai plânge şi-un preşcolar.
 
De ce atâta mişcare într-un spaţiu închis nu se ştie, dar mai bine te-apuci de pus apă la iasomia de jos, de la stradă, că tot, vai de capul ei, se descurcă şi aia cum poate.
 
—    Udaţi, udaţi?... aude în spate pe cineva coborând, în timp ce toarnă la rădăcină cu carafa de vin.
E Petcu, de la parter, îşi scoate foxterierul...
 
Să-nne-buneşti — ca şi cum te distrezi, nu ai treabă? I-ar fi căzut mâna dacă venea şi el c-un bidon. In loc de asta, îi surâde amabil; ipocrit, evident:

—    Ce căţel drăguţ...

—    E surd, e bătrân.

—    Da?... N-aţi simţit un fel de miros? Azi-dimi-neaţă, devreme?

—    Pe la şapte, când am plecat. Da, mai vine.

—    De unde, domnule?

—    De la canal.

—    Ce canal?

—    Canalele astea de la Canalizare.

Şi se repoziţionează ca să înmoaie tensiunea din lesă; câinele se propteşte de partea cealaltă a tufei şi ridică piciorul.

—    Păi, ce facem aici? Trage-l, domnu’ dragă, un pic, chiar pe plantă!

—    Da’ ce-are?

—    Se usucă, o nenoroceşte.

—    Din pişu de la căţel?

—    Nu s-a uscat şi mesteacănul care era tot aici?

—    De la el?! Hai, dom’le, las-o naibii, că eşti plecat. Eşti pa...

Şi boscorodeşte pe drum, e uşor de imaginat că exersează anumite trimiteri.

—    Io-s plecat?!... Nesimţit...
 
 
CUPRINS:
 
Aşteptând un agent principal  
Boabele unei păstăi   
Cele mai tâmpite momente   
Pe întuneric, cu ochii la ceas    
Vrabia  
Cu ferestrele bine închise

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0560 sec