Cetatea fara trecut (Rodica Bretin)

Cetatea fara trecut (Rodica Bretin) LUMEA WURILOR Ghearele de obsidian ale wurului se înfipseră în pielea acoperită cu plăci solzoase. O atingere a cililor terminali, secretând lichidul sedativ, făcu să înceteze zbaterea victimei, iar filamentele palpatoare îi fixară plasa de senzori. Extrem de mobile, tentaculele căutau zonele vulnerabile, la nivelul cărora stabilitatea biostructurii era mai mică. Ramificaţiile opalescente vibrau de excitare când wurul se pregăti să absoarbă informaţia inclusă în câmpul semnalelor modulate şi s-o integreze propriului sistem. Işi retrase însă imediat senzorii, ridicându-şi din nou braţele spiralate, într-o unduitoare chemare. Aspida avea o activitate mentală săracă, redusă la setul de reflexe necesare supravieţuirii. Nu făcuse decât să-i amăgească foamea, în creierul ei inferior existând doar senzaţii şi instincte primare: gustul cărnii devorate rapace, căldura animală a prăzii, amintirea vânătorilor trecute, a pândelor între pietrele fierbinţi ale pustiului. Scârbit, wurul îşi schimbă culoarea purpurie într-un violet intens şi dădu drumul reptilei. Aspida rămase întinsă pe nisip, scuturată încă de spasme. Părea ameţită; îşi pierdea puterile, odată cu veninul mortal, prelins printre şirurile de dinţi curbaţi spre interior, ca nişte cârlige. O privi cum se ţâra spre ochiul argintiu al lacului, cu mişcări şovăielnice, dictate de o voinţă străină: când atinse suprafaţa încremenită, pielea aspidei începu să fumege, arsă de acizi, dar nu se opri, se scufundă încet, urlând şi zbătându-se in chinurile agoniei, până ce fluidul îşi refăcu deasupra pânza continuă, netulburată de vreo undă. Auzi un fâlfâit greu de aripi şi ţipete ascuţite care sfâşiau albul văzduhului: cerul se întunecă la trecerea stolului de simorgi, deşi, simţindu-i prezenţa, zburau la mare înălţime, ocolind primejdioasa vecinătate. Wurul ignoră păsările şi, întinzându-şi tentaculele, se lăsă mângâiat de razele astrului invizibil. Era stăpânul necontestat al acelor locuri, unde trecerea făpturii sale terifiante nu făcea altă umbră decât cea a spaimei. Nimeni n-ar fi îndrăznit să-i dispute domeniul: nici turmele uriaşilor tanini care îi încălcau câteodată teritoriul, nici aspidele cu răsuflarea otrăvită ori varanii cei solitari, având spinările blindate şi limba despicată, nici gillele a căror descărcare electrică ucidea de la distanţă. Forţa psihică de dominare a wurului asupra creaturilor din deşert era totală şi absolută, dar feţele puterii sunt nenumărate şi, în risipa aceea de trupuri, hrana senzitivă se împuţinase... Apariţie temută, rătăcea prin întinderea aridă a podişului, urmând, în căutare de vânat, itinerarii complicate, niciodată aceleaşi.... CUPRINS: Efect holografic Generaţia omega Shaba Aralda Cristalul negru Pasărea Thul Omul-tigru Noaptea Sanyasinilor Ultimul gdar Vânătorul de frelil Lumea wurilor Zorii pustiei Cetatea fără trecut | Valea Călăreţii de Fier Eldorado

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie