Chemarea tribului - Mario Vargas Llosa

 

... despărțirea mea de Cuba și, într-un anume sens, de socialism, s-a produs în urma cazului Padilla, celebru pe atunci (azi nu și-l mai amintește aproape nimeni). Poetul Heberto Padilla, participant activ la Revoluția cubaneză – a ajuns viceministru al comerțului exterior –, a început să lanseze în 1970 unele critici față de politica culturală a regimului.

 

Mai întâi, a fost atacat cu virulență în presa oficială și apoi arestat, sub acuzația aiuritoare că e agent al CIA. Indignați, cinci prieteni care îl cunoșteam – Juan și Luis Goytisolo, Hans Magnus Enzensberger, José María Castellet și cu mine – am redactat în apartamentul meu din Barcelona o scrisoare de protest la care au aderat mulți scriitori din toată lumea, ca Sartre, Simone de Beauvoir, Susan Sontag, Alberto Moravia, Carlos Fuentes, denunțând acea încălcare a drepturilor omului.

 

Fidel Castro a răspuns personal, acuzându-ne că suntem în slujba imperialismului și afirmând că nu vom mai pune piciorul în Cuba pentru „un timp indefinit și infinit“ (adică în vecii vecilor).

 

... in ciuda faptului că, în urma acestui manifest, am fost ținta unei campanii de infamii, cele întâmplate mi-au luat o piatră de pe suflet: nu mai trebuia să simulez o adeziune pe care n-o simțeam, având în vedere ce se petrecea în Cuba. Totuși, a mă despărți de socialism și a valora din nou democrația mi-au luat câțiva ani.

 

A fost o perioadă de incertitudine și revizuire în care, încetul cu încetul, am înțeles că „libertățile formale“ ale așa-zisei democrații burgheze nu erau o simplă aparență în spatele căreia se ascundea exploatarea celor săraci de către cei bogați, ci frontiera dintre drepturile omului, libertatea de expresie, diversitatea politică, și un sistem autoritar și represiv unde, în numele adevărului unic, reprezentat de partidul comunist și de ierarhii săi, se putea reduce la tăcere orice formă de critică, impune lozinci dogmatice și îngropa disidenții în lagăre de concentrare, făcându-i chiar să dispară...

 

 

Adam Smith (1723–1790)

José Ortega y Gasset (1883–1955)

Friedrich August von Hayek (1899–1992)

Sir Karl Popper (1902–1994)

Raymond Aron (1905–1983)

Sir Isaiah Berlin (1909–1997)

Jean-François Revel (1924–2006)

Mulțumiri