Copiii si ecranele luminoase. Ce ii instraineaza pe copii si cum sa rupem aceasta stare de hipnoza

Dr. Nicholas Kardaras este specialist în dependenţă cu reputaţie internaţională. Interesat de noile fenomene culturale care îşi fac loc cu destul de multă perfidie în viaţa contemporană, a cercetat în ultimii ani posibilele efecte ale „revoluţiei tehnologice” din ultimele decenii.

Rezultatele sunt în acelaşi timp uimitoare şi grăitoare pentru toţi părinţii care cred că sunt foarte grijulii, atunci când le pun copiilor la dispoziţie foarte devreme tehnologia modernă.

Dincolo de corul vocilor care încurajează această atitudine, estompate de publicitatea interesată a producătorilor de jocuri şi spaţii virtuale, tot mai multe cercetări scot la iveală efectele negative ale interacţiunii timpurii cu ecranele.

Copiii şi ecranele luminoase ar trebui să fie un semnal de alarmă – şi totodată un ghid de îngrijire corectă a copilului – pentru orice părinte responsabil.

Cu multă răbdare şi experienţă, autorul explică în detaliu paleta de afecţiuni cărora copiii le pot cădea victimă, oferind totodată argumentele şi soluţiile care îi pot ajuta pe părinţi să intervină la timp.

...

... Nu numai că cercetătorii au concluzionat că "utilizarea frecventă de jocuri violente duce la creşterea nivelului de agresivitate fizică (...) în raport cu cei care nu utilizează jocuri violente", dar au descoperit şi că aceste efecte erau aproximativ la fel la elevii americani şi la cei japonezi, chiar dacă se consideră că în Statele Unite există o cultură individualistă cu niveluri ridicate de agresivitate şi violenţă socială, în timp ce Japonia este considerată o societate colectivistă cu niveluri mici de agresivitate şi violenţă. Totuşi, efectul "jocuri pe calculator şi nivel ridicat de agresivitate" era acelaşi în ambele ţări, deşi mai pronunţat la copiii mai mici deopotrivă în SUA şi în Japonia.

   Cercetătorii au concluzionat că această concordanţă transculturală a efectului de intensificare a violenţei provocat de jocurile pe calculator "ilustrează puterea jocurilor violente de a afecta traiectoria de dezvoltare a copiilor într-un mod dăunător".

Faptul că aceste descoperiri ale unei legături jucat-agresivitate sunt atât de constante i-a făcut să concluzioneze: "Aceste descoperiri contrazic şi o altă ipoteză comună: că numai copiii foarte agresivi (prin natură, cultură sau alţi factori de socializare) devin mai agresivi dacă sunt expuşi repetat la jocuri violente."

   Cu alte cuvinte, nu numai copiii deja agresivi erau cei afectaţi - toţi copiii expuşi la jocuri violente erau mai agresivi. Cercetătorii au emis ipoteza că mecanismul psihologic subiacent acestei creşteri a nivelului de agresivitate era "expunerea la modele violente, fie în lumea reală, fie în media de divertisment", ceea ce "îi face pe copii să adopte multe atitudini, convingeri şi reacţii comportamentale care intensifică agresivitatea".

   Faptul că oamenii - şi mai ales copiii - învaţă comportamente noi prin observarea "modelelor" este, după cum subliniază cercetătorii, "fie din lumea reală, fie din media de divertisment", un principiu esenţial în teoria învăţării sociale.

   Dar cercetătorii emit ipoteza că acest fenomen de tipul "comportament de maimuţă" este intensificat de "natura interactivă a jocurilor (...) şi de calităţile lor de imersiune, de faptul că utilizatorul este deopotrivă actor şi observator al agresivităţii".

   La asta aş adăuga şi că intensitatea vizuală şi realismul grafic al jocurilor de ultimă generaţie, alături de, după cum am menţionat în capitolul trei, frecventul "program de recompensare" şi repetarea unui act atât de intens dopaminergic ca jucatul pe calculator, nu fac decât să intensifice potenţialul puternic de formare şi "modelare" pe care îl au jocurile violente.

   Încă puţină cercetare. Un studiu din 2014 cu titlul The Ejfect of Online Violent Video Games on Levels of Aggression, realizat de dr. Jack Hollingdale, de la Universitatea din Sussex din Regatul Unit, şi de dr. Tobias Greitemeyer, de la Universitatea din Innsbruck din Austria, a descoperit că participanţii care jucau jocuri violente prezentau un nivel mai mare de agresivitate decât cei care jucau jocuri neutre.

CUPRINS:

Mulţumiri... 7
Introducere... 9

UNU Invazia Copiilor Ecranului... 17
Doi Minunata e-lume nouă... 57
TREI Drogurile digitale şi creierul... 77
PATRU Interviu cu doctorul Doan, specialist în neuroştiinţe şi jucător în recuperare... 111
CINCI Marea deconectare... 120
ŞASE Tulburările clinice şi efectul de Copii ai Ecranului... 162
ŞAPTE Apucături de maimuţă. Efectele mass-media... 188
OPT Jocurile pe calculator şi agresivitatea. Cercetarea... 206
NOUĂ Direct de pe prima pagină. Cazuri reale de violenţă influenţată de jocurile pe calculator... 222
ZECE Masacrul din Newtown. Psihoza jocurilor pe calculator... 237
UNSPREZECE Etan Patz şi sfârşitul inocenţei - şi al jocului în aer liber... 258
DOISPREZECE Urmăriţi banii. Ecranele şi complexul industriei de educaţie... 267
TREISPREZECE O e-lume... 306
PAISPREZECE Soluţia. Evadarea din e-peştera lui Platon... 320

Anexă: Are copilul meu o problemă de dependenţă de ecran sau de tehnologie?... 336