Copilul Domnului - Cormac McCarthy

Copilul Domnului - Cormac McCarthy

... a ieșit din tufișuri și a luat-o pe lângă automobil. Nu era decât un vânător de veverițe care trecea pe drum în caz că era treaba cuiva. Când a a trecut pe lângă automobil a aruncat o privire înăuntru.

Bancheta din față era goală, dar în spate erau doi oameni aproape goi, întinși unul peste altul. O coapsă goală. Un braț ridicat. Două fese păroase. Ballard continuase să meargă mai departe. Apoi s-a oprit. Doi ochi privind în gol cu o fixitate fără pleoape.

S-a întors și s-a dus înapoi. Cu ochi neliniștiți, s-a uitat pe geam. Din haosul de haine și membre contorsionate alți ochi priveau fără să vadă de pe un chip alb și delicat. Era o fată. Ballard a ciocănit cu degetele în geam.

Bărbatul de la radio a zis: Următoarea piesă am dori să le-o dedicăm în special celor bolnavi și celor aflați în convalescență. Dinspre munte s-au ivit două ciori, cârâieli subțiri și răgușite au răsunat în aerul rece și pustiu.

Ballard a deschis portiera, cu pușca pregătită să tragă. Bărbatul zăcea lungit între coapsele fetei. Hei, a zis Ballard.

Flori pentru buchetul domnului adunând.

Frumoase flori ce nu s-or ofili nicicând.

Ballard s-a așezat pe marginea banchetei lângă volan si a întins mâna să închidă radioul. Motorul continua să duduie. S-a uitat jos și a găsit cheia și a luat contactul. Era foarte liniște acolo în mașină, cu...

RECENZII