Corpul nu uita niciodata

Corpul nu uita niciodata
Preț: 72,00 RON
Disponibilitate: în stoc la furnizor
Editura:
Anul publicării: 2018
Pagini: 472
Format: 13x20
Categoria: Psihologie

DESCRIERE

Corpul nu uita niciodata. Cooperarea dintre creier, minte si corp pentru vindecarea traumelor - Bessel van der Kolk

 
Cartea Corpul nu uita niciodata prezinta povestea inspirata a unui grup de terapeuti si de oameni de stiinta - impreuna cu pacientii lor curajosi si demni de toata admiratia - care au incercat sa integreze cele mai recente progrese in domeniul stiintei cerebrale, al studierii atasamentelor si al constiintei corporale, creand tratamente capabile sa ii elibereze pe supravietuitorii traumelor de tirania trecutului...
 
Din carte:
 
CE ARE A FACE IUBIREA CU TOATE ACESTEA?

Initierea, intimidarea stigmatizarea, izolarea, naajutorarea si autoinvinovatirea depind de realitatea terifiantă a abuzului sexual al copilului. Orice incercare a copilului de a divulga secretul este contracaratâ de conspiraţia tăcerii şi a neincrederii adulţilor: „Nu te mai gândi la astfel de lucruri: asa ceva nu se poate întâmpla in familia noastra'' „Cum te-ai putut gândi la aşa ceva?" „Nu vreau să mai aud vreodată că spui aşa ceva'' Copilul obişnuit nu pune întrebări şi nu spune niciodată ce i s-a întâmplat.
Roland Summit, Sindromul de acomodare la abuzul sexual al copilului
 
Cum ne putem organiza gândirea in privinţa unor indivizi precum Marilyn, Mary şi Kathy, şi ce putem face pentru a-i ajuta? Maniera in care le definim problemele - diagnosticul pe care il punem - determină felul în care le abordăm tratamentul In decursul tratamentului psihiatric obişnuit, astfel de pacienţi primesc de regulă cinci sau şase diagnostice fără vreo legătură intre ele.
 
Dacă medicul lor se focalizează asupra oscilaţiilor lor emoţionale, li identifică drept pacienţi cu sindromul bipolar şi le prescrie litiu şi valproat. Dacă medicul este impresionat de disperarea pe care o simt, le spune că suferă de o depresie majoră şi le dă un antidepresiv sau altul.
 
Dacă se focalizează asupra agitaţiei şi incapacităţii lor de a fi atenţi, el pune diagnosticul de ADHD şi îi tratează cu Ritalin sau cu alte stimulente. Dacă se întâmplă ca personalul clinic să studieze traumele, iar pacientul se oferă voluntar, prezentând informaţii relevante, el poate primi diagnosticul de SSPT.
 
Niciunul din aceste diagnostice nu este complet greşit, dar totuşi niciunul nu descrie cu adevărat condiţia de care suferă aceşti pacienţi şi cauzele sale.

In calitatea ei de sub-spedalitate a medicinei, psihiatria aspiră să definească bolile psihice la fel de precis precum cancerul pancreasului (să spunem) sau infecţia ai streptococi a plămânilor.
 
Dată fiind însă complexitatea minţii, a creierului şi a sistemelor de ataşament uman, până acum nu ne-am putut apropia în niciun fel de o astfel de precizie.
 
Inţelegerea „bolilor psihice” ale pacienţilor ţine mai degrabă de starea de spirit a terapeutului (şi de terapiile pentru care companiile de asigurări medicale sunt dispuse să plătească) decât de o realitate obiectivă şi verificabilă.

Prima încercare serioasă de creare a unui manual sistematic de diagnosticare psihiatrică a avut loc în anul 1980, prin publicarea celei de-a treia ediţii a Manualului de diagnostic ţi statistică a tulburărilor mintale (DSM-III), care conţine lista oficială a tuturor bolilor psihice recunoscute de Asociaţia Psihiatrică Americană (APA), în Cuvântul Introductiv, manualul DSM-III avertizează răspicat că bolile şi categoriile prezentate în continuare nu sunt suficient de precise pentru a putea fi folosite în medicina legală sau pentru asigurările medicale.
 
Cu toate acestea, manualul a devenit în timp un instrument cu o putere colosală: companiile de asigurări solicită un diagnostic DSM pentru plata tratamentului, iar până recent, toate finanţările pentru cercetare din acest domeniu erau bazate pe diagnosticele DSM.
 
In plus, programele academice continuă să fie organizate şi astăzi în jurul categoriile»: definite în DSM. Etichetele DSM s-au răspândit rapid inclusiv în cultura generală a societăţii. Astfel, milioane de oameni ştiu că Tony Soprano suferea de atacuri de panică şi de depresie, iar Carrie Mathison din serialul Homeland suferă de tulburarea bipolară...
 
...
 
CUM POATE FI STABILIT UN ISTORIC AL UNEI TRAUME?

In anul 1985 am început să colaborez cu psihiatra Judith Herman, a cărei primă carte, Incestul tată-fiică, a fost publicată recent.
 
Lucram amândoi la Spitalul din Cambridge (unul din spitalele de predare de la Harvard), şi cum împărtăşeam acelaşi interes faţă de mecanismele prin care le-a afectat trauma viaţa pacienţilor noştri, am început să ne întâlnim în mod regulat pentru a schimba notiţe.
 
Eram uimiţi de numărul mare de pacienţi diagnosticaţi cu tulburarea de personalitate borderline (BPD7) care ne-au povestit poveşti de groază din copilăria lor.
 
BPD este caracterizat prin relaţii extrem de instabile, bazate pe cramponarea de partener, pe stările emoţionale extreme şi pe un comportament autodistructiv care include automutilarea şi încercările repetate de sinucidere. Pentru a afla dacă exista într-adevăr o relaţie între trauma din copilărie şi BPD, am conceput împreună...
 
 
CUPRINS:
 
Prolog: Confruntarea cu trauma  
 
PARTEA ÎNTÂI:
REDESCOPERIREA TRAUMEI
CAPITOLUL 1 Lecţii primite de la veteranii Râzboiului din Vietnam   
CAPITOLUL 2 Revoluţii în înţelegerea    minţii şi a creierului   
CAPITOLUL 3 Privind în interiorul creierului: Revoluţia neuroştiinţei   

PARTEA A DOUA:
AŞA ARATĂ CREIERUL TĂU ATUNCI CÂND ESTE TRAUMATIZAT
CAPITOLUL 4  Aleargâ ca sâ-ţi salvezi viaţa: Anatomia supravieţuirii 
CAPITOLUL 5  Conexiunile corp-creier  
CAPITOLUL 6  Pierderea corpului echivaleazâ cu pierderea identitâţii de sine         

PARTEA A TREIA:
MINTEA COPILULUI
CAPITOLUL 7 Pe aceeaşi lungime de undâ: Ataşament şi punere la unison   
CAPITOLUL 8 Captiv într-o relaţie: Costul abuzului şi al neglijenţei  
CAPITOLUL 9 Ce are a face iubirea cu toate acestea?  
CAPITOLUL 10 Trauma în procesul dezvoltârii: Epidemia ascunsâ
 
PARTEA A PATRA:
AMPRENTA TRAUMEI
Capitolul 11 Revelarea secretelor: Problema memoriei traumatice       
Capitolul 12 Povara insuportabilâ a aducerii aminte   
 
PARTEA A CINCEA:
CĂI SPRE RECUPERARE
CAPITOLUL 13 Vindecarea de traumâ: Reasumarea identitâtii de sine     
CAPITOLUL 14 Limbajul: Miracol şi tiranie 
CAPITOLUL 15 Detaşarea de trecut: EMDR       
CAPITOLUL 16 Invaţă să te integrezi în corpul tău: Yoga   
CAPITOLUL 17 Crearea imaginii de ansamblu: Gestionarea propriei vieţi  
CAPITOLUL 18 Umplerea golurilor: Crearea structurilor   
CAPITOLUL 19 Resetarea creierului: Neurofeedbackul   
CAPITOLUL 20 Găseşte-fi vocea: Ritmurile comunitare şi teatrul     
 
Epilog: Alegeri care trebuie făcute
Mulţumiri        
 
Anexă: Criterii consensuale pentru tulburarea traumatică în procesul de dezvoltare
 
 

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.0361 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.