Cronologia apei. O autobiografie - Lidia Yuknavitch

Cronologia apei. O autobiografie - Lidia Yuknavitch

O să-ți spun ceva care să te ajute. Nu în maniera convențională – ăsta nu e vreun manual sau ghid. Nu are nimic de-a face cu dezvoltarea personală sau cu respiratul, cu scaunul din cabinetul ginecologic sau cu dilatatoarele – Dumnezeu știe că domeniul ăsta a fost împânzit până la refuz de terminologii și de sisteme: primul, al doilea și al treilea trimestru, mișcări fetale, prezentație pelviană, travaliu, gravidie, bătăi de inimă fetale, uter, embrion, pântec, contracții, ieșirea capului din vagin, dilatare cervicală, canal vaginal, „respiră – așa, în respirații scurte, mișcă-te, împinge”.

Dar ce vreau să-ți spun nu are treabă cu povestea asta.

Adevărul este că povestea unei femei care naște este ficțiunea căreia îi dăm noi formă. Mai precis de-atât: o femeie cu o viață implantată în ea reprezintă – este – o metaforă pentru formarea unei povești. O poveste cu care putem trăi cu toții. Fertilizarea, gestația, surprinderea, plăsmuirea poveștii.

Așa că dă-mi voie să-ți ofer un sfat. Ceva ce îți poate fi de folos în relația cu această mare narațiune, cu acest statut epic. Ceva cu care să poți trăi când va veni momentul:

Colecționează pietre.

Atât.
Dar nu orice fel de pietre.
Ești o femeie inteligentă, așa că uită-te după neobișnuitul dinăuntrul obișnuitului.

Cuprins:

I. Ținându-mi respirația – p. 7
II. Adâncul albastru – p. 93
III. Umed – p. 127
IV. Resuscitări – p. 183
V. De cealaltă parte a înecului – p. 227

RECENZII