Cum să fii dictator. Cultul personalității în secolul XX - Frank Dikotter
Preț: 45,00 RON
Disponibilitate: în stoc
Autor: Frank Dikotter
ISBN: 978-973-46-8203-4
Editura: Polirom
Anul publicării: 2020
Pagini: 328
Format: 14x22
Categoria: Stiinte politice
DESCRIERE
Cum să fii dictator. Cultul personalității în secolul XX - Frank Dikotter
Fragment:
...în ciuda impresiei de spontaneitate cultivate cu atenţie, în 1939 a fost impus un canon rigid. Ziarele oficiale, oratorii şi poeţii cântau acelaşi imn, lăudând „geniul fără seamăn”, pe „marele şi iubitul Stalin”, „conducătorul şi sursa de inspiraţie a clasei muncitoare din întreaga lume”, „marele şi gloriosul Stalin, conducător şi strateg strălucit al revoluţiei mondiale”.
Cetăţenii ştiau când trebuiau să aplaude în cadrul întrunirilor publice sau când să îi scandeze numele la diverse evenimente. Cheia succesului era repetiţia, nu elementul de noutate, căci şi lauda în exces putea fi periculoasă. După cum remarca Nadejda Mandelstam, soţia poetului ucis, Stalin nu avea nevoie de adepţi de niciun fel: el dorea ca oamenii să se supună fără crâcnire voinţei sale şi să nu aibă convingeri proprii.
Aparatul de partid, de cele mai multe ori prin şeful cancelariei personale a lui Stalin, Aleksandr Poskrebîşev, decidea asupra fiecărui cuvânt şi a fiecărei imagini. Dar şi Stalin scria foarte mult, studia cu atenţie ce se scria, modifica discursuri şi revizuia articole.
In 1937 a şters cu grijă expresia „Cel mai mare om al timpurilor noastre” din ştirea agenţiei TASS despre parada de 1 Mai. Stalin era un grădinar care îşi îngrijea în mod constant cultul, ajustându-l ici şi colo pentru a-i permite să înflorească atunci când avea să îi vină vremea.
Cuvântul „stalinism” a intrat în vocabular atunci când Stalin a decis că era îndeajuns de potrivit. Se pare că Lazar Kaganovici, primul stalinist adevărat, a fost cel care a propus, la o cină la care participa şi conducătorul, pe la începutul anilor 1930, „Să înlocuim «Trăiască leninismul!» cu «Trăiască stalinismul!»”.
Stalin a refuzat modest, însă termenul a început să apară tot mai des din momentul în care Constituţia a fost votată, pe 5 decembrie 1936: „Constituţia noastră este marxism-leninism-stalinismul”. Câteva săptămâni mai târziu, în ajunul Anului Nou, Sergo Ordjonikidze a folosit această expresie cu mare priză la public într-un discurs intitulat „Ţara noastră este invincibilă”, explicând cum a reuşit Stalin să motiveze o armată de 170 de milioane de oameni cu „marxism-leninism-stalinismul” său...
CUPRINS:
Prefaţă
1. Mussolini
2. Hitler
3. Stalin
4. Mao
5. Kim Ir Sen
6. Duvalier
7. Ceauşescu
8. Mengistu
Postfaţă
Bibliografie selectivă
Note
Mulţumiri
Index
Accesul clienţilor
-Cărţi noi
-- 77,14 RON82,95 RON (-7%)
- 67,38 RON72,45 RON (-7%)
- 54,00 RON
Promo
-Asistenţă online
-Suntem deconectați |
RECENZII