Cum sa te porti intr-o familie mare - Camille Bordas

Cum sa te porti intr-o familie mare - Camille Bordas
ISBN: 978-606-881-171-0
Editura:
Anul publicării: 2019
Pagini: 312
Format: 14X20
Preț: 34,30 RON
Disponibilitate: în stoc

DESCRIERE

Cum sa te porti intr-o familie mare - Camille Bordas

 
... in august venea Berenice acasă de la Paris, iar părinţii noştri ne vârau pe toţi şase într‑o dubiţă, îndesând geamantane între scaune şi la picioarele noastre. Dubiţa nu avea portbagaj. Pe geamantane ne sprijineam picioarele şi coatele. Până pe litoral făceam cam trei ore cu maşina, iar pe drum ascultam de obicei postul de ştiri rutiere.
 
Programul se cam repeta, însă măcar mai puneau muzică între buletinele de ştiri, cântece pe care le ştiam toţi, spre încântarea mamei, nu că le‑am fi cântat în gura mare sau ceva. Erau doar un liant între generaţii. Habar n‑am de ce mergeam la aceeaşi plajă vară de vară. Nu cred că ţinea nimeni la locul ăla în mod deosebit.
 
Niciuna dintre cele trei surori nu ieşea din bungalou (acelaşi an de an) înainte de ora cinci – toate aveau pielea foarte albă şi se temeau să nu se prăjească –, iar când ieşeau în sfârşit făceau ce făcuseră şi înăuntru, adică citeau sau, când aveau ochii obosiţi, discutau despre ce citiseră. Leonard se uita la oameni şi‑şi lua notiţe toată ziua.
 
Lui Jeremie îi plăcea să sape gropi în nisip şi să se întindă în ele. În fiecare vară săpa gropi tot mai adânci. La un moment dat Jeremie nici nu mai reuşea să iasă din groapă fără să‑l ajute cineva, însă nu părea deranjat. Ştia că tot o să vină cineva să vadă ce mai face...
 
............
 
... tatăl şi eu eram singurii care intram în mare. El înota, iar eu mă aruncam în întâmpinarea valurilor, nu prea departe de ţărm, aşteptând să vină înapoi înot. Era singurul lucru pe care‑l aveam cât de cât în comun, deşi mie mi‑era prea frică să ies în larg ca el.
 
Nu prea ştiam cu ce se ocupă tatăl de fapt, ştiam doar că asta îl ţine departe de noi. În Germania, China, Spania. Era un fel de inginer. Când ne întrebau profesorii cu ce se ocupă taţii noştri, spuneam că al meu călătoreşte, ceea ce părea o ocupaţie acceptabilă.
 
Ca orice copil al cărui tată nu avea o slujbă considerată cool, îmi închipui, şi eu speram că de fapt era spion. Uneori se mai întâmpla ca asemenea fantezii să se adeverească, iar eu aveam şanse mai mari decât alţi copii, mă gândeam eu, căci tata călătorea o groază peste hotare, aşa că, în teorie, asemenea misiuni sub acoperire şi secrete nu erau excluse, în timp ce alţi taţi nu aveau nicio şansă să se ţină de spionaj când lucrau la noi în oraş, unde nu prea se întâmpla nimic niciodată...

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0657 sec