Cvasiobiect - Jose Saramago

Cvasiobiect - Jose Saramago

... ii administrez injecții din oră în oră. Deocamdată, n-am observat nicio diferență. Și e timpul pentru o nouă injecție.

A pregătit seringa, a tras conținutul unei fiole mari și a înfipt dintr-o mișcare acul în șanțul cefei.

— Și dacă nu se face bine? a întrebat funcționarul.

— O să hotărască medicul. Ăsta e tratamentul standard. Când nu merge, e un caz pierdut, se întoarce la fabrică.

— Bun. Mă duc la treabă. Mulțumesc.

Pe coridor, mai aruncă o privire la ceas. Era tot fără zece. Să fi stat ceasul? L-a apropiat de ureche: ticăitul se auzea clar, deși puțin amorțit, dar acele nu se mișcau.

A înțeles că întârziase mult. Nu suporta să întârzie. E adevărat că publicul nu avea de suferit, fiindcă colegul pe care trebuia să-l înlocuiască nu putea părăsi biroul până nu venea el.

Înainte să împingă ușa, a mai aruncat o privire la ceas: la fel. Când l-a auzit intrând, colegul s-a ridicat, a spus ceva persoanelor care așteptau afară, de cealaltă parte a ghișeului, și l-a închis. Așa era regulamentul...

CUPRINS:

SCAUNUL
EMBARGOU
REFLUX
LUCRURI
CENTAURUL 
REVANŞA

RECENZII