De-a dacii și romanii. O introducere în istoria limbii și etnogenezei românilor - Dan Alexe

 

... atitudinea de neîncredere și plictisul față de filologie ca știință, sau cea de scepticism față de lingvistică, atunci când ea nu se arată doveditoare de abisala vechime a rasei neaoșe, se arată a fi adânc înrădăcinate la români.

Dacă nu ne spune că suntem urmaşi de daci şi trăitori aici din Paleolitic, lingvistica este considerată inutilă, sau chiar dăunătoare. La asta se adaugă neîncrederea punctată de dispreț superior faţă de alți români care se ocupă de limbi „exotice" și de lingvistică sub formă de ştiinţă, iar nu de simpla învățare pe de rost a unor dicționare. (Mircea Eliade, cu sanscrita lui, e acceptat ca o excepție romantică, însă Eliade nu era un lingvist.)

În ale sale Amintiri de la „Junimea" (lași, 1908), foarte cinstitul George Panu amintește cum se derulau serile filologice la acel cenaclu născător de neo-daci:

 

In adevăr, marea greşeală a d‑lui Hăsdeu constă în faptul că se silea să deducă cuvinte din limba română de‑a dreptul din limba sanscrită sau persiană, iar câte odată dintr-o limbă absolut necunoscută, cea traco-dacică.

 

Lua cuvinte privitoare la păstorie în România, de exemplu cioban, pe urmă brânza, stâna, urda etc. și le scotea că sunt cuvinte dacice și dovedea așa zisul dacism al acestor cuvinte comparându-le cu cuvinte din persă, sanscrită, tracică. lată cuvântul cioban care, spune dl. Häsdeu, e moştenit de la daci și traci, care erau frați cu perșii.

 

Cu mijlocul acesta, dl. Hasdeu făcea ca vânătorii iscusiți o dublă lovitură, căci întâi descoperea etimologia cuvântului cioban și al doilea descoperea o limbă necunoscută: traco-dacica.

Cuvântul cioban este însă turcesc, iar noi l-am introdus prin canalul slavilor.

 

 

Remarci fonetice și (orto)grafice
Finn negans, neică
OASELE NU VORBESC
Scenariul oficial 25 Insuficienţele arheologiei 28 Manualele școlare 30 Scenariul care umple „mileniul de tăcere" 35
RETRAGEREA AURELIANA"
Demografie și cafea în Moldova și Valahia 48 Artificiile retorice tradiționale so Un milion de ocale de cafea 52 Câteva remarci despre procesul latinizării 54 Limba dalmată 58 Cine n-are bătrâni să şi-i cumpere 61 Când s-au creștinat românii? 63 Un exemplu paralel: creștinarea uitată a cecenilor 65 Crăciun, cruce și alte creştinisme 66 O privire asupra unui Sprachbund 68 Descendenții dacilor 72 O anticipare a ceea ce înseamnă Sprachbund 74 Stadiul cercetării 81 Erorile de metodă ale cercetăto- rilor 82 Retorica indignarii in linguistica română și în istoriografie 83 Traco-geto-dacii lui Russu 86 Puțină istorie: mărturiile antice și cum nu putem avea încredere în ele 87 Dacii liberi" 89 Carevasăzică „dacii" nu puteau să vorbească o singură limbā? 93 Nicolae lorga și desertul țărilor române 94 Maramureșul și perplexitatea unui balcanolog: Tache Papahagi 97 Perplexitatea lui Densusianu 100 Cele două habitaturilecosisteme lingvistice 102 Zonele de refugiu şi „zonele de expansiune 104 Imposibilitatea uniformității lingvistice românești altfel decât printr-o expansiune recentă: „descălecările" 108