De ce dorm caii in picioare si camilele culcat? - Bedros Horasangian

De ce dorm caii in picioare si camilele culcat? - Bedros Horasangian

Fractali ai cotidianului o lectură a prozei lui Bedros Horasangian 

În literatura română postbelică, Bedros Horasangian ocupă un loc aparte, în răspăr cu modelele dominante, dar într-o paradigmă culturală ce îmbină etica memoriei, reflecţia identitară şi ironia intelectualului sceptic. Prozator, eseist şi comentator cultural (şi politic), Bedros Horasangian îşi construieşte literatura la intersecţia dintre biografie, istorie, apartenenţă minoritară şi luciditate majoră. Născut în 1947, la Bucureşti, într-o familie de origine armeană, Bedros Horasangian debutează editorial în anii '80, maturitatea sa literară conturându-se încă din perioada comunistă, când temele memoriei, ale istoriei şi ale degradării umanului devin centrale în proza sa. În romane precum Sala de aşteptare (1987), construieşte o lume fragmentată, alcătuită din amintiri, note de jurnal, reflecții și rememorări discontinue, ceea ce dă prozei sale o structură eseistică şi anti-narativă, înrudită cu autoficțiunea şi romanul memorialistic.
Sobru, aproape neutru, stilul său este înşelător: ascunde tensiune morală şi ironie discretă, în vreme ce personajele, de regulă intelectuali marginalizați, trăiesc nu doar eşecuri personale, ci şi eșecuri istorice, fiind prinse...

RECENZII