Despre fiare și păsări - Pilar Adon

Despre fiare și păsări - Pilar Adon

... in Betania nu era telefon. Așa că nici vorbă de apeluri. Nici de mesaje. Nici de vorbe de binețe sau de eterna disponibilitate pentru orice idee legată de o expoziție, o prelegere, o dezbatere, o călătorie cu trenul sau cu avionul.

Începuse să împletească un fular cu gândul la Zinaida și la ghemul ei de lână, în vreme ce se preumbla pe hol, se așeza într-un fotoliu și apoi se ridica la loc.

Se sprijinea în pragul unei uși, cobora în beci ca să arunce un ochi și se întorcea la etaj, ascultând zgomotul unei drujbe electrice, în ciuda faptului că i se spusese că e interzis să tai copaci în zonă.

Cobora pe cărarea dinspre lac, plănuindu-și următorii pași, năucită de cerul albastru, nebăgată în seamă de nimeni, acum că situația se schimbase. Dar chiar și așa, tot trebuia să aibă grijă ce face, deși nu la fel de strict ca înainte. Insectele ascunse pe sub frunze.

Obiectele de metal care scânteiau la marginile terenului, printre stâlpi și garduri.

Această activitate era, credea ea, semn de echilibru mintal. O dovadă fermă a faptului că, dacă hotărâse să rămână acolo, dacă încetase să mai caute o ieșire, un telefon sau o mașină cu benzină în rezervor, nu o făcuse sub imperiul unui moment depresiv sau delirant, ci pentru că alesese să fie puternică și să aștepte un nou semnal. Că existase un…

RECENZII