Desteptamant in cinci ani de invatamant - Paul Pruna

 

DIN AVION, ȚUȘTI LA GHEORGHE

 

Aveam toate informațiile de la colegii noștri mai mari care au absolvit deja un an sau doi la Conservatorul din Cluj. Știam exact unde să ne înscriem pentru admitere, unde vom fi cazați, unde vom mânca, dar mai ales cum va funcționa pregătirea premergătoare admiterii.

 

Colegul meu de clasă Gigi Boteanu care țintea un loc la vioară, a venit la mine la Șercaia de unde urma să luăm a doua zi chiar din fața casei autostopul de ora 7 fix și ceva, care de obicei întârzia. Ai mei ne-au întrebat îngrijorați:

 

— Cum o să mergeți voi cu ia-mă nene până la Cluj, că doar sunt trenuri? Ceilalți colegi merg tot așa la întâmplare?

 

— Treaba lor. Noi mergem la întâmplare, dar organizat. A doua zi cu bagajele făcute, la ora stabilită fără ceva, ne-am prezentat în șosea cu calculele făcute cu precizie aritmetică, precum că vom ieși mai ieftin cu autostopul decât cu trenul. (Abia terminaserăm liceul și încă nu știam să facem blatul pe tren, dar în studenție ne-am specializat).

 

Primul mijloc de transport care a apărut, a fost o căruță cu cai la trap leneș pe care am fi ignorat-o, dar nenea Ghiță Tean care semăna izbitor cu Napoleon după ce a încasat-o la Waterloo, a încetinit și ne-a întrebat:

 

— Unde mergeți mă ficiori?

 

— Mergem până la Cluj, nene Ghiță.

 

— Ia-uzi mă la ei! Da câți Kilometri-s până la Cluj?

 

— Vreo 250.

 

— Apăi până acolo n-am drum, da pân-la fermă v-aș duce bucuros...