Detenţia politică în „Închisoarea tăcerii” de la Râmnicu Sărat (1948-1963) Dicționar, volumul I (A-E) - Cosmin Budeancă

Detenţia politică în „Închisoarea tăcerii” de la Râmnicu Sărat (1948-1963) Dicționar, volumul I (A-E) - Cosmin Budeancă

Preocupările noastre cu privire la fosta închisoare de la Râmnicu Sărat datează de la începutul anului 2007, când, în cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România (ICCR), s-a pus în discuție înființarea Serviciului Muzee-Memorie. Acesta urma să se ocupe, printre altele, de proiectele unor muzee/memoriale la Râmnicu Sărat și Jilava. La începutul lunii iunie 2007 am fost numit șef al acestui serviciu, iar, la câteva zile după aceea, prin Hotărârea de Guvern nr. 549 din 6 iunie 2007, fosta închisoare din Râmnicu Sărat a fost trecută de la Ministerul Culturii și Patrimoniului Național în administrarea IICCR.

Pentru a pune această locație pe harta memorială a României, în vara aceluiași an am inițiat Universitatea de Vară de la Râmnicu Sărat, proiect pe care l-am și coordonat timp de cinci ediții, până în 2011. De atunci, am mai inițiat și organizat și alte evenimente cu caracter educațional și de promovare, iar în unele perioade am fost implicat, în diverse moduri, în proiectul „Memorialul «Închisoarea Tăcerii» și Centrul Educațional privind Comunismul din România”, despre care vom detalia în cadrul unei lucrări monografice dedicate fostei închisori în perioada 1948–1963.

Începând cu 2007, am început să strângem informații despre fosta închisoare și să realizăm interviuri de istorie orală, care să suplinească lipsa documentelor pe baza cărora s-ar fi putut reconstitui istoricul penitenciarului. În AANP, unde am intrat încă din 2006 împreună cu colegii de la Institut, existau puține documente, iar la Serviciul Județean Buzău al Arhivelor Naționale existau dosare ce acopereau doar parțial și inconsistent perioada de funcționare a penitenciarului.

Când a demarat proiectul Dicționarul penitenciarelor din România comunistă (1945–1967), ne-am manifestat disponibilitatea de a realiza intrările aferente penitenciarelor Râmnicu Sărat și Făgăraș, dar, în final, de cele două s-au ocupat alți colegi.

Interesul pentru istoria penitenciarului a rămas constant, iar în octombrie 2009, în timpul liber, așadar nu ca parte a unui proiect instituțional, am început verificarea fișelor matricole penale fotocopiate din AANP, pentru a-i identifica pe deținuții politici care au fost închiși acolo. Pe site-ul IICCMER au fost încărcate fișele a peste 76. 000 de deținuți, fiecăruia revenindu-i unul sau mai multe astfel de documente, cu informații pe față și verso.

Ulterior, în acest demers ni s-a alăturat colegul Alin Mureșan, preocupat de istoria penitenciarului de la Pitești, astfel că ne-am împărțit fișele pe litere și ni le-am semnalat reciproc pe cele care ne interesau. Pe parcurs, am primit ajutor de la colegii Clara Mareș, care a verificat aproape 7. 000 de fișe, și Constantin Vasilescu, care a verificat aproape 10. 000 de fișe. Personal, am verificat fișele a peste 30. 000 de deținuți, iar în 2010, când a fost finalizată verificarea, numărul deținuților identificați ca fiind trecuți prin închisoarea de la Râmnicu Sărat era de 320.

În 2012, în cadrul IICCMER a fost asumat proiectul realizării unei monografii a fostei închisori de la Râmnicu Sărat. S-a constituit o echipă formată din subsemnatul și colegii Dumitru Lăcătușu și Adelina Tănțariu, iar termenul de finalizare a fost fixat pentru anul 2015.

RECENZII