Dictionar de imagini si simboluri biblice

...Dictionar de imagini si simboluri biblice"... lucrarea a fost conceputa ca o carte de referinţă care să-i ajute pe cititorii, pe cercetătorii şi pe învăţătorii Bibliei în explorarea lumii fascinante şi variate a imaginilor, a metaforelor şi a arhetipurilor din Biblie. Dicţionarul de imagini şi simboluri biblice este un ghid imbietor, edificator si indispensabil pentru lectura, studiu, contemplare a Bibliei si delectare personala. Impresia era că dicţionarele şi enciclopediile biblice obişnuite ofereau prea puţin suport în acest domeniu. Acelora care îşi însemnaseră în Bibliile lor referinţe la imagini, la motive şi la alte caracteristici literare, lipsa unei asemenea lucrări de referinţă li se părea o crimă – sau o oportunitate editorială! De aici s-a născut viziunea publicării unui dicţionar care să cuprindă articole despre trăsăturile de caracter, subiectele de intrigă, scenele tipice, procedeele retorice, speciile literare şi cărţile Bibliei. Unele articole abordează unele arii tematice largi (cum ar fi „Animale” sau „Imagini juridice”), iar altele îşi restrâng centrul de interes (cum ar fi „Liră” sau „Muştar, sămânţă de ~”). Multe articole inedite disting, în mod clar, acest dicţionar de alte dicţionare biblice (precum „Fântână, întâlnire la ~” sau „Înşelarea oracolului”). Şi chiar şi acolo unde articolele intitulate „Zid” sau „Turn” produc în cititorul care îşi foloseşte foarte mult emisfera dreaptă o aversiune faţă de detaliile arheologice, accentul este pus categoric pe dimensiunile evocatoare ale acestor subiecte. Este întotdeauna provocatoare crearea unei lucrări de referinţă într-un domeniu în care nici un predecesor nu a instituit un „canon” al intrărilor. La fel, poate fi o adevărată aventură pentru redactorii care întâlnesc pe parcursul lucrării mereu alte perspective şi unghiuri de vedere – punându-le şi la dispoziţia altora. Însă după şapte ani de planificări şi muncă – şi o muncă mult mai de durată decât s-a estimat iniţial –, a sosit timpul să ne oprim, să lăsăm lucrurile aşa cum sunt şi să publicăm. Ne consolăm cu gândul mărinimos că viitorii revizori vor avea ce să înveţe de la noi şi vor clădi pe acest fundament. Şi credem că cititorii noştri, atunci când vor lucra cu acest dicţionar, vor vedea că se pot aventura singuri şi pot să exploreze alte faţete ale imagisticii biblice. Principalii beneficiari ai acestui dicţionar nu sunt dintre erudiţi, ci dintre nespecialişti. Am încercat să producem o lucrare accesibilă şi interesantă care să constituie o unealtă importantă, absolut necesară, în completare la dicţionarele biblice obişnuite şi, de asemenea, să ofere noi posibilităţi de citire şi de apreciere a Bibliei. Sperăm ca această carte să le descopere noi orizonturi cercetătorilor, noi abordări învăţătorilor – inclusiv celor din artele frumoase – şi profunzimi impresionante cititorilor evlavioşi ai Scripturii. Dacă cititorii prind măcar o parte din bucuria pe care noi am trăit-o făcând corectura acestei cărţi în curs de apariţie, putem spune că ne-am împlinit scopul. ... fragmente din carte: „Celor integri le străluceşte o lumină în întuneric.” „Domnul le-a ridicat un alt salvator: pe Ehud, fiul beniamitului Ghera, care era stângaci.” „Lot stătea la poarta Sodomei.” Biblia este mai mult decât o carte de idei: este o carte de imagini şi motive. Oriunde ne îndreptăm atenţia, găsim ilustraţii concrete ori tipare recurente. Unele dintre acestea, ca imaginea luminii, de pildă, sunt universale. Altele, ca motivul stângăciei, nu ne spun mare lucru dacă nu ni se atrage atenţia asupra însemnătăţii lor. Inţelesul altora, ca imaginea şederii la poartă, nu este sesizat de cititorul modern decât atunci când ajunge să cunoască ceea ce a însemnat acest motiv în alte locuri şi în alte vremuri. În toate cele trei cazuri, vom înţelege Biblia mai bine cu ajutorul unui dicţionar care ne ajută să observăm ceea ce conţine textul din punct de vedere literar şi să înţelegem semnificaţia şi sensul. Cu alte cuvinte, vom pierde din vedere ceea ce conţine Biblia dacă nu observăm şi nu înţelegem sensul literal şi simbolic al imaginilor Bibliei......... BABEL, TURNUL Imaginea Turnului Babel are o influenţă asupra imaginaţiei apusene într-un mod disproporţionat faţă de importanţa acordată de Biblie. Istorisirea este relatată în doar nouă versete scurte (Gen. 11: 1–9) şi nu este menţionată din nou. Cu toate acestea, rămâne una dintre cele mai evocatoare imagini din întreaga Biblie – un spectacol al aspiraţiei creaturilor spre divinitate care îşi găseşte corespondentul în povestirea mitică a titanilor care au încercat să-l detroneze pe Zeus şi care au fost pedepsiţi prin aruncarea în Tartar. Artiştii şi-au imaginat turnul ca pe un fenomen fizic şi arhitectonic care atingea, în mod masiv, cerul. Comentariile biblice recente susţin posibilitatea ca turnul să fi fost un zigurat – adică un observator astronomic utilizat în divinaţie şi în controlul ocult al universului. Semnificaţia imaginii rămâne aceeaşi indiferent de situaţie. Deşi, în mintea populară, Babelul denotă confuzie şi discordie, imaginea cuprinde mai mult decât atât. În textul biblic, istoria Turnului Babel începe ca o aventură spre autonomie umană: „Haidem să ne construim o cetate; […] să ne facem un nume” (Gen. 11: 4). Auzind discuţia lor plină de entuziasm, surprindem urme ale impulsului uman veşnic după faimă şi după realizare permanentă, ca şi după independenţă şi după autosuficienţă. Turnul este, astfel, o imagine a aspiraţiilor şi a mândriei umane, acompaniate de un spirit de fălire cu realizările umane. În spate stă ascunsă noţiunea clasică de hubris – o încredere a *mândriei umane care îi determină pe oameni să se considere asemenea zeilor, după cum sugerează şi dorinţa constructorilor de a include în oraşul lor „un turn al cărui vârf să atingă cerul” (Gen. 11: 4). Din moment ce *cerul este locuinţa lui Dumnezeu, putem interpreta acţiunea lor ca pe o încercare de a invada locuinţa lui Dumnezeu. Trebuie să observăm că templele zeităţilor din Orientul Apropiat al Antichităţii erau construite pe *înălţimi, cetatea umană înconjurând locuinţa unei divinităţi. Constructorii şi-au conceput proiectul ca pe un oraş, fapt care evocă un întreg set de asocieri suplimentare. Oraşul este, prin excelenţă, o imagine a comunităţii umane – o imagine a visului omului universal de unitate între popoare (în istorisire popoarele vorbesc între ele, Gen. 11: 2), combinată cu dorinţa după permanenţă sedentară („ca să nu fim împrăştiaţi pe toată faţa pământului”, Gen. 11: 4, VDC). Trebuie să observăm că această mândrie colectivă este amestecată cu *frică astfel încât oraşul devine o *căutare după siguranţă şi după realizare în egală măsură. Visul unităţii este intensificat de faptul că Babel este un oraş unilingv: „Tot pământul vorbea o singură limbă şi folosea aceleaşi cuvinte” (Gen. 11: 1). Babelul, desigur, este şi un simbol al inventivităţii şi al ingeniozităţii umane – un triumf al raţiunii (când poporul îşi evaluează nevoile şi dezbate mijloacele de a le împlini) şi al imaginaţiei (când poporul creează o cu totul altă viziune a modului în care lucrurile ar trebui să fie) deopotrivă. Acesta este un loc pentru limbaj şi pentru comunicare: „Ei şi-au spus unul altuia” (Gen. 11: 3). Mai mult, oraşul este o imagine a capacităţii umane de a controla şi de a stăpâni lumea. Autori: Leland Ryken, James C. Wilhoit, Tremper Longman III