Divorţul toxic. Educatia copiilor cand parintii se despart

Divorţul toxic. Educatia copiilor cand parintii se despart
-20%
ISBN: 978973-46-6696-6
Editura:
Anul publicării: 2017
Pagini: 424
Format: 13x20
Preț: 32,00 RON
40,00 RON (-20%)
Disponibilitate: în stoc

DESCRIERE

Divorţul toxic. Educatia copiilor cand parintii se despart - Richard A. Warshak

 
... intotdeauna dureros, divorţul poate avea urmări dezastruoase cînd unul dintre soţi încearcă să-i întoarcă pe copii împotriva celuilalt părinte. Prin denigrarea fostului partener de viaţă, deformarea realităţii şi manipularea sentimentelor, astfel de persoane le pot provoca traume grave copiilor.
 
Aducînd în discuţie numeroase cazuri concrete, psihologul Richard A. Warshak le arată părinţilor separaţi cum pot avea o relaţie armonioasă cu copiii lor, protejîndu-i de impulsurile vindicative sau de comportamentul toxic. Astfel, copiii vor continua să-i iubească chiar dacă ei nu se mai iubesc şi nu se mai respectă.
 
Fragmente:
 
Procesul de custodie
 
Când Jennifer i-a spus lui Karl că vrea să divorţeze, acesta din urmă s-a înfuriat foarte tare. Femeia a pus sare pe rană în momentul în care l-a anunţat că intenţiona să se mute în alt stat şi să ia copiii cu ea. Karl şi-a ieşit din minţi.
 
Şi-a angajat un avocat cunoscut pentru strategiile sale brutale şi nemiloase şi a dat-o imediat în judecată pentru a obţine custodia unică. în timp ce aştepta începerea procesului.
 
Karl nu a pierdut nicio ocazie să le spună copiilor ce mamă rea şi egoistă aveau. Le-a dezvăluit secrete pe care fosta soţie i le împărtăşise la începutul căsniciei lor, cum ar fi faptul că în timpul facultăţii avusese o scurtă experienţă de natură homosexuală. Orbit de furie, Karl era hotărât să-i distrugă reputaţia lui Jennifer în faţa copiilor. Jennifer a ripostat şi ea prin câteva denigrări moderate.
 
Procesele de custodie sunt pline de ostilitate. De fapt, ostilitatea este cea care generează disputa de la bun început. Iar disputa însăşi - cu stresul, frustrarea şi tertipurile juridice pe care le implică - dă naştere la şi mai multă ostilitate.
 
O cale de a exterioriza toată această ostilitate este de a distruge relaţia celuilalt părinte cu copiii. Prin urmare, dacă sunteţi implicat într-un proces de custodie, iar copiii dumneavoastră sunt expuşi la denigrări, e posibil ca paşii următori să fie abuzul verbal şi spălarea pe creier.
 
Pe de altă parte, în lupta pentru custodie, otrava divorţului are un scop mai precis decât simpla exteriorizare a ostilităţii. Insultele lui Karl la adresa lui Jennifer au fost la început ca o supapă prin care bărbatul se elibera de furie.
 
Dar, pe măsură ce procesul s-a intensificat, bărbatul a început să ducă o campanie de denigrare tot mai sistematică şi mai directă pentru a-i întoarce pe copii împotriva mamei lor. A început să-i spele pe creier. Acum nu numai că o pedepsea pe Jennifer, ci încerca şi să obţină un avantaj strategic în proces.
 
Ca şi alţi părinţi, Karl credea că ar putea câştiga custodia copiilor dacă ar reuşi să manipuleze afecţiunea acestora. In unele cazuri, strategia dă roade.

Crearea unor impresii false
 
In cazul în care copiii se întorc împotriva dumneavoastră, sunteţi nevoit să vă demonstraţi nevinovăţia. Va trebui să aduceţi dovezi ale bunelor relaţii pe care le aveaţi cu copiii înainte de divorţ. Şi va trebui să mai demonstraţi că respingerea din partea lor nu este justificată.
 
Va fi greu să faceţi acest lucru dacă veţi avea ghinionul să daţi peste un anumit tip de judecător sau de expert în sănătate mintală desemnat de instanţă să facă recomandări privind custodia.
 
Specialiştii la care mă refer înţeleg faptul că părinţii influenţează afecţiunea copiilor. în schimb, nu realizează că un copil poate fi manipulat în totalitate pentru a respinge un părinte nevinovat.
 
Ei sunt convinşi că „nu iese fum fără foc” şi presupun că, dacă propriul copil vă urăşte sau se teme de dumneavoastră, sigur i-aţi făcut ceva şi o meritaţi. Şi veţi pierde custodia.
 
Aveţi şanse mai bune de a vă apăra în cazul în care nimeriţi un judecător care este conştient că părinţii le pot spăla creierul copiilor. Dar chiar şi în acest caz se întâmplă de multe ori ca manipulările să fie atât de subtile, încât să nu poată fi detectate.
 
Dacă judecătorul consideră, în mod greşit, că alienarea copiilor a fost provocată de dumneavoastră şi nu este rezultatul spălării pe creier, nu vă va acorda custodia. Pentru a vă păstra copiii, veţi fi nevoit să demascaţi motivele reale şi manipulările fostului soţ. Analizaţi cu atenţie motivele perfide discutate anterior şi conţinutul următoarelor două capitole, care explică exact cum evoluează alienarea iraţională.
 
Părinţii alienaţi trebuie nu doar să demonstreze că minorii au fost manipulaţi, ci şi să convingă judecătorul că această manipulare a cauzat alienarea. Se întâmplă adesea ca judecătorilor să nu le fie clar ce anume a cauzat alienarea. Din când în când, toţi părinţii au manifestări iraţionale, care îi înspăimântă...
 
 
CUPRINS:
 
Mulţumiri 
Notă către cititor
 
INTRODUCERE. FURTUL SUFLETULUI
 
CAPITOLUL 1. UN ECHILIBRU DELICAT
Frontul comun
• Când tăcerea nu e de aur
• Cum să facem diferenţa între criticile constructive şi criticile distructive
 
CAPITOLUL 2. DENIGRAREA, ABUZUL VERBAL ŞI SPĂLAREA PE CREIER 
 
Denigrarea
• Abuzul verbal
• Spălarea pe creier
• Sindromul alienării parentale
• Copiii care opun rezistenţă otrăvii divorţului
 
CAPITOLUL 3. COPIII ALIENAŢI 
 
Campania de ură
• Explicaţii superficiale pentru justificarea urii ''Acuzaţii false de abuz''
• Părinţi la poli opuşi: sfinţi şi păcătoşi
• Imitarea discursului adulţilor
• Declaraţia de independenţă
• Ura prin asociere
• Alienarea fără legătură cu otrava divorţului
• Alienarea justificată
• Alienarea provocată de copil
• Identificarea cauzelor alienării
• Este sau nu alienare?
• Acuzaţii false de alienare parentală
 
..............

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0910 sec