Două veacuri de populism românesc

 

... populiştii americani a căror expresie politică a fost Partidul Poporului aveau o bază socială diferită. Producătorii agricoli independenţi constituiau nucleul mişcării, iar proprie tatea privată constituia pentru ei principiul economic fundamental.

 

Adversarii lor erau marile trusturi, bancare sau feroviare, care jucau un rol din ce în ce mai important, în detrimentul micilor producători. Viziunea lor politică implica o creştere a puterii federale, pentru a putea apăra interesul „poporului“.

 

Spre deosebire de Rusia, impulsul în Statele Unite vine dinspre popor (mai precis de la fermieri), şi nu dinspre elită. Al doilea val istoric al mişcării, populismul est‑european, a cunoscut după Primul Război Mondial un succes considerabil, având reprezentări în România – Constantin Stere şi Constantin Dobrogeanu-Gherea îl teoretizaseră deja cu două decenii înainte –, Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia.

 

Caracteristicile acestor mişcări sunt încurajarea proprietăţii private, reforma agrară şi cooperativizarea, combaterea plutocraţiei şi a marii proprietăţi funciare, reorganizarea proprietăţii pe baza muncii, şi nu a unui simplu titlu.

 

Un nou tip de populism, ale cărui variante Margaret Canovan le pune laolaltă sub denumirea de populism politic, apare după al Doi lea Război Mondial. În continuare, voi trece succint în revistă variantele sale.

 

Dictatura populistă, denumită şi bonapartism, cezarism sau peronism, constă într-un regim personalizat...

 

 

 

Argument

 

 

Protopopulismul şi reprezentanţii săi

Patos demofil şi învăţături pentru popor

Cei doi profeți ai populismului în România

Paradoxuri româneşti

Problema electorală sau piramida socială inversă

Chestiunea ţărănească în România

Piramida cenzitară

C. Dobrogeanu-Gherea, de la narodnicism la socialism

Ţărănimea, ariergarda Partidului Socialist

C. Stere şi poporanismul

Elementele constitutive ale poporanismului

Divorţul dintre socialism şi poporanism

Viaţa Românească şi „democraţia rurală“

Fascinaţia modelului german

Nostalgia firului rupt

Cultura ca panaceu social

Iorga, doctrinarul sămănătorismului

Complexul citadelei asediate

Discursul antiburghez şi elogiul claselor pozitive

În căutarea modelului american

Temeliile de individualitate naţională

Ura împotriva alogenilor spoliatori

România satelor şi România oraşelor

Partidul Poporului sau ţărănismul selectiv

 

... ... ...