Educatie fara pedepse. Cum sa cresti un copil ascultator

Educatie fara pedepse. Cum sa cresti un copil ascultator
Editura:
Anul publicării: 2016
Pagini: 223
Format: 14x20
Preț: 24,90 RON
Disponibilitate: în stoc

DESCRIERE

Educatie fara pedepse. Cum sa cresti un copil ascultator - Gilles-Marie Valet

 
... in sfarsit, un ghid care deculpabilizeaza autoritatea parentala si face distinctie intre pedepsele rele si cele "bune”.
 
Simpla idee de a pedepsi poate da fiori. intre o palma scapata sub impulsul nervozitatii, pedeapsa bine gandita, dar prea severa, si absenta oricarei sanctiuni, parintii de astazi se simt oarecum pierduti si nu reusesc intotdeauna sa aiba cea mai buna reactie la nazbatiile copiilor lor...
 
…………
 
... bazandu-se pe vasta sa experienta de psihiatru specializat in pedopsihiatrie, autorul propune teme de reflectie si instrumente pedagogice si decripteaza numeroase marturii utilizabile in viata cotidiana, in toate situatiile, astfel incat parintii, educatorii sau profesorii sa gaseasca in ele cheile potrivite ale autoritatii.

Cu o practica clinica valoroasa, psihiatrul de copii Gilles-Marie Valet publica lucrari de specialitate si este consultat in mod curent de mass-media, in calitate de expert.
 
Din carte:
 
Dificultatea de a pedepsi
 
Pedeapsa, care frustrează copilul si îl contrariază, provoacă la acesta reacţii de durere sau de agresivitate pe care le trimite către adult. Acele „nu te mai iubesc”, „nu mai eşti mama mea” sunt luate drept renegare a părinţilor şi înţelese ad litteram.
 
Punând la îndoială această relaţie, exercitarea funcţiei parentale este parazitată. Devine atunci şi mai greu să fii sever pe măsură ce se naşte culpabilitatea de a fi un părinte rău.
 
Acest sentiment, întărit de teama de a nu traumatiza copilul, care nu va rata să-şi etaleze durerea, va fi cu atât mai pronunţat cu cât va fi însoţit de ideea că dacă un copil a comis o prostie (cea pentru care tocmai a fost pedepsit) poate fi, de asemenea, pentru că nu am ştiut să-l împiedicăm, că nu ştim să ne facem ascultaţi fără a ţipa sau fără a ne face copilul să sufere.
 
Această evoluţie a relaţiilor părinţi-copii nu merge pur şi simplu în sensul unei îmblânziri în raport cu noţiunile legate de drepturi şi de datorii.
 
Căci, în cele din urmă, timpurile nu mai sunt ale atotputerniciei capului familiei faţă de restul familiei care îi datora respect şi supunere, ci sunt marcate de dezvoltarea relaţiilor bazate pe dualitatea respectului şi iubirii.
 
In anumite dinamici familiale, aceste criterii şi-au impus radical importanţa, iar respectul şi datoria care constituiau principiile ei fundamentale au fost înlocuite de ingrediente mai subiective, precum ademenirea şi plăcerea.
 
Astfel, părinţii se tem de dificultăţi relaţionale şi de a nu fi pe placul copiilor iar conflictele, furia sau prostiile sunt receptate ca expresie a acestei lipse de iubire...
 
…………
 
Cele două funcţii educative ale pedepselor
 
Cum răspundem la un comportament neadecvat pentru a evita repetarea iui sau pentru a limita „nebuniile” copilului, oricare ar fi provenienţa?
 
Supraîncărcare cu pulsiuni, invidia sau gelozia excesivă, stângăciile sau intenţiile rele— când vine vorba să aplicăm pedepse, nu întotdeauna ne întrebăm despre ceea ce este până la urmă în joc, şi anume ce considerăm drept o „prostie”.
 
Dintr-un punct de vedere educativ, putem trage concluzia că funcţia pedepselor conţine două aspecte particulare: acela de indicator al limitelor şi de stimulent negativ.
 
 PEDEAPSA ACŢIONEAZĂ CA UN INDICATOR AL LIMITELOR
 
Pedeapsa vine să sancţioneze încălcarea unei reguli sau făptuirea (prin acte şi/sau cuvinte) a ceva interzis.
 
Oricare ar fi motivele acestei interdicţii (un pericol pentru copil, nerespectarea celorlalţi sau a mediului, atingerea valorilor esenţiale pentru familie sau, în orice caz, ale aceluia care pedepseşte), aceasta intervine pentru a face copilul să înţeleagă că ceea ce a făcut sau a zis nu...
 
CUPRINS:
 
INTRODUCERE    
 
ORIGINEA PEDEPSELOR   
Scurtă trecere în revistă (istorică şi geografică) a pedepselor 
 
DE CE PEDEPSIM?    
Să înţelegem sau să pedepsim?    
Latura emoţională    
 
CINE PEDEPSEŞTE?   
Locul şi rolul celui care pedepseşte   
Autoritate fără autoritarism sau laxism    
 
EXISTA O VÂRSTA POTRIVITĂ PENTRU A PEDEPSI?    
De la micul prinţ la copilul-rege, pentru a termina cu mitul copilului-tiran   
Când copilul devine autonom   
Câteva situaţii specifice
CE PEDEPSIM? SÂ DEFINIM CEEA CE ESTE PASIBIL DE PEDEAPSA             
De fapt, ce înseamnă a face o prostie?     
O chestiune de dezvoltare cognitivă       
Chestiunea valorilor 
 
CELE ŞAPTE PEDEPSE CAPITALE   
De la pedeapsa consecutivă, la pedeapsa compensatorie     
 
CUM PEDEPSIM?  
Ce trebuie să favorizăm   
Ce trebuie să evităm
Cum recompensăm?    
Câteva exemple de sancţiuni educative     
 
ÎN CE SITUATII PEDEPSIM?    
Acasă     
în societate  
 
CONCLUZII    
BIBLIOGRAFIE

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review

Titluri de același autor

Created in 0.1248 sec