Electrocardiografia de la teorie la practica

Electrocardiografia de la teorie la practica - Gabriela Silvia Gheorghe …lucrarea de fata, ˝Electrocardiografia de la teorie la practică˝ doreşte să vină în ajutorul studenţilor de aniclinici şi rezidenţilor interesaţi în înţelegerea activităţii electrice ainimii şi a expresiei ei pe electrocardiograma de suprafaţă. …………… Aspectul undelor ECG înregistrate la suprafata corpului depinde de: • proprietăţile generatorului (potenţialul de acţiune). Pe lângă activitatea electrică propriu-zisă, înregistrarea activităţii electrice a celulelor miocardice depinde de unghiul solid. Unghiul solid se defineşte ca unghiul format la limita dintre sarcinile electrice opuse. în orice punct potenţialul înregistrat la suprafaţa corpului este determinat de produsul dintre unghiul solid determinat în acel punct de către limita între sarcinile opuse şi densitatea sarcinilor pe unitate de arie. Aceasta înseamnă că pentru o valoare a sarcinii electrice, deflexiunea înregistrată este cu atât mai mare cu cât suprafaţa este mai mare. Pentru orice suprafaţă de înregistrare, mărimea deflexiunii înregistrate creşte paralel cu densitatea sarcinilor electrice. • viteza de propagare a excitaţiei în afara cordului. Volumul conductor este reprezentat de ţesuturile înconjurătoare, care atenuează intensitatea semnalului electric al inimii, crează propriu lor câmp electric, ce-l poate distorsiona pe cel propagat de la inimă. Conductibilitatea joasă a ţesuturilor din jur descreşte amplitudinea vectorilor înregistraţi. Hipovoltajul apare în obezitate, hiperinflaţie pulmonară, revărsat pericardic sau pleural stâng. Potenţialul electric descreşte cu creşterea distanţei faţă de dipol, în modelul Einthoven cordul era considerat ca situat în centrul unui triunghi echilateral. El reprezenta generatorul activităţii cardiace, considerat un singur dipol în centrul triunghiului, iar volumul conductor era omogen şi nemărginit. Daca laturile triunghiului se deplasează în centrul său de greutate printr-o mişcare de translaţie, se obţine un sistem de 6 axe (3 reprezentate de liniile mediane ale triunghiului şi 3 reprezentate de paralelele la laturile triunghiului echilateral), imaginat pentru prima dată de Bayley. Acestor axe li se pot atribui grade, în raport cu cercul circumscris triunghiului.. Vectorii de activitate electrică a miocardului se pot proiecta pe cele 6 axe, conform regulii paralelogramului: v1 = v cos, unde a este unghiul format de vectorul v cu axa. Amplitudinea maximă a unui vector se obţine când acesta este paralel cu axa respectivă (deci cosinusul unghiului format între vector şi axă este 1)... DIN CUPRINS: Introducere Cuvânt înainte. Cap. 1 Generarea activităţii electrice a inimii Cap. 2 Anatomia sistemului exdtoconductor Cap. 3 Dinamica propagării activităţii electrice prin cord Cap. 4 Noţiuni generale de electrocardiografie 4. 1 Etalonarea aparatului... 4. 2 Sistemul de derivaţii electrocardiografice Cap. 5 Electrocardiograma normală 5. 1 Definiţia undelor, segmentelor, intervalelor. 5. 2 Geneza complexului QRS în derivaţiile precordiale Cap. 6 Etapele interpretării traseului ECG. 6. 1 Ritmul cardiac 6. 2 Frecvenţa cardiacă 6. 3 Poziţiile electrice ale inimii 6. 3. 1 Planul frontal 6. 3. 2 Planul orizontal 6. 3. 3 Planul sagital 6. 4 Analiza undelor şi a intervalelor ECG 6. 5 Variante ale aspectului normal al complexului QRS Cap. 7 Inversarea electrozilor Cap. 8 Dextrocardia Cap. 9 Hipertrofiile atriale 9. 1 Hipertrofia atrială stângă 9. 2 Hipertrofia atrială dreaptă. 9. 3 Hipertrofiile biatriale Cap. 10 Hipertrofiile ventriculare 10. 1 Hipertrofia ventriculară stângă 10. 2 Hipertrofia ventriculară dreaptă 10. 3 Hipertrofia biventriculară pag Cap. 11 Blocurile de ramură 11. 1 Blocul de ramură dreaptă 11. 2 Blocul de ramură ştângă …………… …………