Elisabeta. Portretul unei Regine - Principele Radu al României

 

... când mama Elisabetei, Principesa Maria, îi prezenta noi pretendenți, fiica ei fie refuza, fie răspundea, amuzată, printr‑o butadă: „Nu mă mărit decât dacă devin regina României.“ Mama ei reacționa, de fiecare dată, intriga‑tă: „Doamne Dumnezeule, ce capriciu mai este și acesta?“ Principesa Maria a aflat, după o vreme, de la o apropiată a Elisabetei, misterul fiicei sale. Una dintre profesoarele ei de la școală îi vorbise despre România, unde profesoara trăise în tinerețea ei. Mica Principesă romantică a auzit, astfel, de Orientul misterios, despre lupii din Munții Carpați, despre conacele fantastice străjuite de brazi imenși, despre viori‑le țiganilor, despre Traian și Ovidiu, despre Marea Neagră. Dialogul, pe această temă, al mamei și fiicei nu ducea niciodată nicăieri: „Biata mea copilă, nu vei fi niciodată regina României, fiind‑că nu există regat acolo. Este o himeră!“ Elisabeta nu se lăsa defel descurajată:„Ei bine, dacă nu devin regina României, nu mă mărit. Dar voi merge în această țară îndepărtată.“Iar destinul o luat‑o în serios pe tânăra principesă de Wied! Elisabeta l‑a întâlnit prima oară pe Principele Carol la Curtea Regală a Prusiei în anul 1861, când ea avea 18 ani, iar el, 22 de ani. Opt ani mai târziu17, în 1869, Elisabeta se afla la Köln, cu mama ei, pentru a asculta un concert în care Clara Schumann18, o bună pri‑etenă a celor două, era solistă. Mama Elisabetei era atinsă de paralizie și nu se deplasa decât într‑un cărucior cu rotile, pe care îl împingea fiica ei...