Eu și comunismul - Alex Ştefănescu
Preț: 40,00 RON
Disponibilitate: în stoc
Autor: Alex Stefănescu
ISBN: 978-606-44-0695-8
Editura: Curtea Veche
Anul publicării: 2020
Pagini: 220
Format: 13x20
Categoria: Jurnale si memorii
DESCRIERE
Eu și comunismul - Alex Ştefănescu
... mă miră faptul că am remarcat repede, pe cont propriu, încă din copilărie, nefirescul stilului de viaţă comunist. M-am născut în 1947, după instaurarea regimului comunist în România (de către o armată de ocupaţie în complicitate cu oameni din România cinici sau de un idealism infantil), nu trăisem nici măcar o zi în perioada dinainte și nu aveam un termen de comparaţie.
Părinţii nu mi-au vorbit niciodată despre inumanitatea sistemului politic în care mă trezisem la viaţă. Se gândeau ‒ mi-au explicat mai târziu ‒ că mi-ar face rău dacă m-ar grăbi să-mi pierd inocenţa.
Și chiar că aș pune în pericol întreaga familie, fiindcă aș fi povestit tuturor ce am aflat de la ei. În Occident n-am călătorit niciodată, până în 1989. Nu aveam în minte ideea că sunt locuri în lume în care se trăiește altfel.
Nici nu eram în stare să-mi imaginez că se poate trăi și altfel decât în România. Mai erau cărţile, din care aș fi putut să mă informez. Dar, când am început eu să citesc, cărţile fuseseră deja triate cu grijă de ideologii PCR (ideologii!... de multe ori niște incapabili, complexaţi; ei urau cărţile în general, nu numai cărţile care nu conveneau propagandei comuniste).
Din poemul „Împărat și proletar“, în manualele școlare era prezentat numai discursul proletarului, tratat ca un discurs al lui Eminescu însuși. Reflecţiile împăratului ‒ reacţie la vociferarea răzvrătitului din tavernă ‒ lipseau.
Oricum, pentru mine, atunci, împăratul era un personaj din basme, nu un om, și nu mi l-aș fi putut reprezenta.În plus, cărţile care ar fi dat de gândit erau blindate cu prefeţe, postfeţe, note de subsol și adnotări care orien-tau autoritar lectura.
Mi-aduc aminte că drama tinerei din romanul Calea Victoriei al lui Cezar Petrescu era prezentată ca un efect al decadenţei clasei burgheze dinainte de război. Nu exista, deci, nimic care să mă facă să înţeleg că trăiesc într-o lume inversă, într-un fel de negativ al lumii adevărate.
Normal ar fi fost să iau comunismul drept mediul meu natural de existenţă, singurul posibil, și să evoluez în conformitate cu regulile lui. Posibilităţile de adaptare ale oricărei fiinţe sunt nelimitate...
Accesul clienţilor
-Cărţi noi
-Promo
-Asistenţă online
-Suntem deconectați |
RECENZII