Exista iubiri fericite? Psihologia relatiei de cuplu

 

... ea este „femeia care iubește prea mult“, el este „bărbatul care se teme să iubească“. El suferă de „sindromul funiei de gât“, ea — de „sindromul lasoului“.

 

Fără să-și dea seama, fiecare aduce în intimitatea cuplului carențele relației sale din copilărie cu părintele de sex opus.

 

Neînțelegerile și conflictele lor își au de obicei originea în trauma fetiței neglijate de tată și în neajutorarea băiatului supraprotejat de mamă.

Şi totuși, iubirile noastre pot fi fericite, susține autorul acestui bestseller internațional. Există soluții pentru formarea unui cuplu viabil — soluții îndrăznețe, la îndemâna noastră, deși greu de descoperit pe cont propriu...

 

 

Separarea mamă-fiu

   Unde e graniţa dintre unul şi cealaltă? Copilul vine pe lume şi în primele luni nu e limpede unde se află graniţa dintre el şi mamă. Mama şi fiul sunt legaţi prin iubire.

 

Totuşi, această fericită legătură va trebui, puţin câte puţin, să se desfacă, permiţându-i fiecăruia să-şi continue dezvoltarea. Altminteri, va lăsa urme psihice importante în viaţa copilului.

   Relaţia mamă-fiu e un teren deosebit de delicat deoarece fiii, spre deosebire de fiice, vor trebui la vârsta adultă să intre într-o relaţie de cuplu şi sexuală cu o persoană de acelaşi sex cu mama lor.

 

Pentru a exista o bună diferenţiere psihologică între potenţiala parteneră şi propria lor mamă, va fi nevoie de separare. Altfel teritoriile vor rămâne amestecate, iar fiii vor transfera soţiei atributele şi portretul mamei.

 

Ei se vor regăsi curând în postura de copilaşi fără apărare în faţa unei partenere dezorientate, care nu ştie ce are de făcut cu atotputernicia acordată; sau care trebuie să suporte lovituri şi furii adresate, după toate probabilităţile, altcuiva.

   Această problemă specială a băieţilor şi consecinţele ei sunt adesea greu de înţeles pentru mame. Dacă o femeie ar încerca să-şi imagineze însă că tatăl ei a zămislit-o în pântecele lui, că a hrănit-o la sân luni în şir, a dezmierdat-o şi a impregnat-o cu mirosul lui, ea şi-ar putea imagina ce i se întâmplă băiatului.

 

Supuse unui asemenea exerciţiu mental, mai multe femei au avut următoarea reacţie: «Cred că aş avea absolută nevoie de prezenţa unei femei care să mă introducă în zona feminităţii înainte de a putea face dragoste cu un bărbat.»

   E tocmai ceea ce nu i se întâmplă băiatului: adesea nu există nimeni de acelaşi sex cu el care să-l introducă în zona masculinităţii.

 

Totuşi, pentru ca relaţia dintre mamă şi fiu să se limpezească, e nevoie de separare, iar o figură paternă a fost dintotdeauna artizanul firesc al acestei separări. Iată de ce tatăl trebuie să fie prezent.

 

Iată de ce mama trebuie să-i cedeze locul ori de câte ori e posibil. Iată, în sfârşit, de ce în familie trebuie aduse elemente de masculinitate atunci când tatăl a plecat sau a murit...

 

 

 

Introducere... 7
Iubirea în război... 10

   Te naşti bărbat sau femeie ... 19
Noţiunea de identitate... 20
Iubirea de sine... 28
Identitate şi diferenţă sexuală... 34
Animus şi anima... 39
Triunghi familial sau triunghi infernal?... 45

   Taţi şi fiice: iubirea în tăcere ... 51
Tatăl tăcut... 52
Femeia rănită... 56
Mama şi fiica... 69
Vindecarea de tată... 74

   Mamă şi fiu: cuplul imposibil ... 85
Cuplul mamă-fiu... 86
Zestrea şi datoria... 106
Culpabilitatea... 116
Reflecţii asupra rolului mamei... 127

   Iubirea în suferinţă ... 139
Ea şi El la ananghie... 140
Teama de angajare... 146
Nevoia de romantism... 156
Războiul sexelor... 162

   Iubirea în sărbătoare ... 169
Opera iubirii... 170
Contractul de căsătorie psihologic... 181

   Intimitatea cu sine ... 187
Intimitatea reuşită începe cu sine... 188
Încheiere: Iubirea nu e o relaţie, ci o stare... 200

Bibliografie... 202
Note... 205