Experiente extracorporale
Preț: 29,00 RON
Disponibilitate: stoc indisponibil
Autor: Anthony Peake
ISBN: 978-606-8309-17-0
Editura: Lifestyle
Anul publicării: 2013
Pagini: 232
Format: 14,5x20,5
Categoria: Parapsihologie - Paranormal
DESCRIERE
Experiente extracorporale. Istoria si stiinta calatoriilor astrale - Anthony Peake …este prima carte care prinde în plasa ei visele, şamanismul, gândirea orientală şi fizica cuantică, fenomenele extracorporale fiind tema spre care converg toate… …experienţele extracorporale reprezintă un subiect fierbinte în zilele noastre şi Anthony Peake a acoperit pe larg diversele domenii de cercetare care pot, cel puţin, să ne ajute să înţelegem acest fenomen neobişnuit. " Stanely Krippner, coautor al cărţii Personal Mythology Unul dintre cele mai mari mistere ale experienţei umane este senzaţia părăsirii propriului corp şi a descoperirii unui alt nivel al realităţii. În cartea de faţă Anthony Peake sugerează că visul lucid, experienţele extracorporale, vizualizarea la distanţă şi călătoriile astrale constituie, toate, elemente ale aceluiaşi fenomen, un fenomen care poate da omenirii o idee despre un univers care este cu mult mai complex decât ne-am fi putut imagina vreodată. Peake face o trecere în revistă a acestui subiect fascinant şi apoi, folosind descoperirile recente din domeniul neurologiei, studiului conştiinţei şi fizicii cuantice, sugerează un nou model foarte provocator al interacţiunii percepţiei omului cu „realitatea". Anthony Peake este unul dintre cei mai interesanţi şi inventivi scriitori ai noului val de autori din domeniul Stiinţei Noetice. De aprecieri unanime s-au bucurat şi cele două cărţi ale sale, Is There Life After Death? şi The Daemon. Fragment din carte:.. când un profesor de şcoală, pe nume John Dalton, avea să reînvie ideea ca un mod de a exprima procesele prin care poate fi manipulată materia. Aplicând o serie de principii foarte practice, el a descoperit că toţi atomii unui element dat erau identici. A sugerat în continuare că, prin combinarea a două sau mai multe feluri de atonii, se pot forma compuşi chimici. A cântărit cu grijă compuşii săi chimici înainte şi după ce reacţionau între ei şi, astfel, a calculat rapoartele de diferite elemente care intrau în compuşi bine cunoscuţi. In acest fel a descoperit o unitate de măsură cu adevărat sigură, care putea fi aplicată inclusiv presiunii aburului şi comportamentului gazelor. Alţii au continuat aceste observaţii practice şi, până la sfârşitul secolului al XIX-lea, „teoria atomică" le-a permis oamenilor de ştiinţă să anticipeze proprietăţile tuturor elementelor chimice obişnuite. Chimiştii au fost în măsură să „proiecteze" mii de compuşi care au facilitat progrese uriaşe în industrie şi inginerie. Deşi se ştia cum să se lucreze cu această teorie, nimeni nu avea idee cum funcţionau şi ce anume erau aceşti atomi. Ce se ştia, în schimb, era că aceşti atomi, într-un număr uriaş, creau realitatea fizică a tuturor obiectelor fizice din lume şi, prin extrapolare, din univers. După descoperirea colosal de importantă că fiecare element are o „amprentă" diferită la refracţia luminii prin prismă, astronomii au putut să arate că universul vizibil era alcătuit din aceleaşi elemente care se găsesc şi pe Pământ. Privind în spaţiu, oamenii de ştiinţă au descoperit noi elemente care ulterior au fost descoperite şi aici, pe Pământ. Heliul este un exemplu. Acest element a fost observat pentru prima oară în anul 1868, când Pierre Janssen, un astronom francez, a realizat refracţia luminii unei eclipse solare şi a descoperit o linie corespunzătoare unei amprente spectrale complet noi. în mod evident, pentru a obţine un obiect solid, atomii trebuie, printr-o logică simplă, să fie ei înşişi solizi. Conceptul se referea la obiecte mici ca nişte mingi, înghesuite unele în altele într-o masă solidă. Şi pe bună dreptate, este logic aşa. Cum probabil ştii din vremea şcolii, apa este compusă din hidrogen şi oxigen şi cea mai mică particulă de apă înseamnă, de fapt, doi atomi de hidrogen şi unul de oxigen. Această particulă compusă se numeşte moleculă, şi molecula este cea mai mică „bucăţică" de apă care poate să existe. Dacă este descompusă, molecula devine hidrogen şi oxigen. Era ştiut de secole că apa are trei forme — solidă, lichidă şi gazoasă. Aceste stări au fost asociate cu temperatura. Când este foarte frig, apa este solidă — gheaţă. Dacă este încălzită, moleculele capătă o agitaţie mai mare şi se depărtează unele de altele, făcând posibilă observarea efectului de curgere a apei. Când este încălzită suficient de mult spre punctul de fierbere, apa se transformă în gaz. Moleculele nu mai sunt în contact unele cu altele. Prin urmare este evident, obiectele solide mari trebuie să fie formate din mii de miliarde de obiecte mult mai mici, dar totuşi solide. Este o ipoteză absolut logică... Şi total greşită... CUPRINS: Mulţumiri Prefaţă de Ervin Laszlo Prolog Partea întâi. Experienţa 1. Introducere 2. Explicaţia mistică 3. Misterul experienţei în pragul morţii 4. Un caz special: Robert Monroe 5. Vederea la distanţă: cazul lui Ingo Swann 6. Grupurile moderne 7. Misterul visării lucide Partea a doua. Ştiinţa 8. Neurologia 9. Calea psihedelică 10. Fizica 11. Experienţa „intrasomatică" Epilog Note Autor: Anthony Peake
Accesul clienţilor
-Cărţi noi
-- 36,00 RON40,00 RON (-10%)
- 77,14 RON82,95 RON (-7%)
- 67,38 RON72,45 RON (-7%)
Promo
-Asistenţă online
-Suntem deconectați |
RECENZII